Baladă doinită din loc în loc, de amorul artei

Aceasta e balada în 7 acte a unui premierică Tăricică, în fruntea unui guvernuţ simpluţ şi confuzuţ, şi pupător îndisitor al între-celor două camere împreunate ale parladementului unui stat de tranziţie (de la economie comunistă, la economia inexistentă).

== I ==

A fost odată ca-n poveşti,
A fost cu-a ei moşie,
O ţară cum nu mai gaseşti,
O mândră Ro...'rice ţară având ca vecini Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Ucraina, Republica Moldova şi Marea Neagră (nu dăm numele pe post, că facem reclamă şi ne amendează CNA-ul...)

== II ==

Pe dealul din parcare stătea un papagal,
Călare pe un Harley la care-i zice cal,
Şi îl durea genunchiul, şi se ruga la Sfântul
Să nu mai ia în viaţă contacte cu pământul...

La masa cea rotundă dintr-un mareţ palat,
Cu nume de izbandă, dar oameni de...mocraţi
Vitejii el şi-adună, ei vin cu-a' lor căruţe,
Cu aere de Maybach, Merţane şi Skoduţe...

== III ==

O, tu, viteaz T'riceanu,
Cum ne-ai chemat tu azi,
Să facem, auzi: treabă!
Şi încă pentru alţi'?

Nu ne-ai lasat la mândre,
Nu ne-ai lasat în vile,
Să mai dormim oleacă,
Să mai visăm mândrie

De ţară descălţată,
De ţară dezbrăcată,
De ţară fermecată,
La noi, retrocedată...

Dar T'ricică se scula...
(A se citi "se ridica")
Pe-ai lui fraţi îi saluta
Şi aşa el le grăia:

== IV ==

O, voi, viteji ca mine, cu spada ridicată,
Pe care la popor o dam mereu, pe toată,
Avem în stocul nostru cateva mii de beţe,
De alea cu memorii, şi nu le vor clienţii...

- Cam câte mii?, rosteşte din ochelari de soare,
Privirea unui m'nistru mân(c)at de-o întrebare...
- Vreo 4 mii de mii... cam 4 milioane,
Răspunde promt 'riceanu cu ochii în dosare...

== V ==

Şi au stat şi s-au sfădit,
Pân' ideea le-a venit
Să dea cele stick-uri, frate,
La... elevii de la sate...

Că le-au dat calculatoare
(Pe hartii aşa stă scris!
Că, de fapt, cu ochii-n Soare
Au ramas cei cu-acest vis...).

== VI ==

Şi aşa se-adună
În ziua cea buna
Trei sute de miei
Cu 2 ciobănei,

În două turmiţe
Fară Mioriţe,
Să voteze lege,
Mintea să le lege

La elevi
Cu coroniţe
De stick-uri
Cu luminiţe...

== VII ==

Azi aflai din ziar această poveste,
Şi v-o spun şi vouă: alta nu mai este
Ţară ca a noastra,
Mandră şi frumoasă,
Cu copii înfometaţi,
Cu memory-stick dotaţi...

Zamolxe - de Lucian Blaga

În clipele din urmă, ce-mi vor bate
Rar -
Cu inima lor obosită,
Când Soarta cu genunchii
Pe trupul meu învins
Neîndurătoare îmi va stoarce
Din pieptul celei
Din urmă
Dureri
Puterea de a mai striga,

Aş vrea s-o simt atunci deasupra-mi istovită
De lupta dintre mine şi ea,
Ca să-nflorească într-un surâs
Pe buza-mi moartă întrebarea: "Îndrăzni-va Soarta
Să mai înceapă a doua oară lupta
C-un visător?"...