Pribeag

2011-07-26T02:08:00.006+03:00

Vă prezint mai jos un articol preluat de pe site-ul Personalitate Alfa, care mie mi-a deschis ochii în câteva noi direcții. Chiar dacă poate mulți gândiți deja astfel, nu strică să citiți un articol care să condenseze într-o comunicare directă, obiectivă, câteva idei despre evoluția prin viață.

În haita de lupi, alfa mănâncă primii, apoi restul haitei.

Știi de ce? Pentru că alfa sunt liderii la vânătoare și muncesc cel mai mult pentru prinderea prăzii. E important ca cei care vânează să fie în formă, sănătoși și puternici. Dacă vânătorii nu își pot face treaba, nu mănâncă nimeni și haita este în pericol de a muri de foame. De aceea, în orice grup, cei care procură cele necesare supraviețuirii trebuie să fie în cea mai bună formă a lor!

Ceea ce ne duce la subiectul nostru de azi.

Văd foarte multă ipocrizie în jur. Oameni binevoitori care pleznesc de bunătate și altruism, care se bat cu pumnii în piept că sunt ultimii mohicani rămași într-o luma egoistă și că ei, dacă ar avea puterea, ar schimba toată această lume într un paradis... Vorbe goale din partea unor oameni neputincioși și ipocriți! Pentru că la vorbe toți suntem buni. Însă fapta noastră vorbește mai tare decât cuvintele noastre!

Cartea "Personalitate alfa" incepe cu un motto si o dedicatie:

Pentru cei care ştiu că prima oară trebuie:

Să ai ceva înainte să poţi să dai ceva.
Să te ajuţi pe tine înainte să îi poţi ajuta pe ceilalţi.
Să te schimbi pe tine înainte să poţi schimba lumea.

De ce crezi că am pus acest citat la începutul cărții? Tocmai pentru că acesta este cel mai mare secret al unei personalități alfa. Cu cât ești mai mare, mai puternic, mai de succes, mai bogat în toate sensurile, cu atât poți să oferi mai mult! Vreau să trezesc un pic conștiința în acei oameni care își imaginează că plaznesc de altruism, de bune intenții și că toți cei din jur sunt egoisti și răi.

Ai inimă bună? Vrei să ajuți cu adevărat? VREAU SA VAD FAPTE!

"Îmi pare rău, dar nu reușesc să aud ce spui. Ceea ce ești și ceea ce faci strigă mult mai tare!" – R. W. Emerson

Vreau să văd fapte! Scoate acum capul pe geamul casei tale și vei vedea un om care are nevoie de ajutor. Un copil al străzii. Ești inimă bună și îți iese altruismul pe dinafară? Adoptă-l, educă-l crește-l și iubește-l! Dacă nu ești în stare să faci asta, gura mică și treci la treabă ca să ai resursele economice și materiale să poți ajuta acel copil pe lângă care treci zilnic și poate simți un pic de compasiune, însă nu îl poți ajuta. Cel puțin nu acum.

Nu găsești un copil al străzii? Vei găsi sigur un bătrân sau o bătrână sau un cuplu de bătrâni. Ești inimă bună și vrei armonie și fericire pe acest Pământ? Plătește-le întreținerea pentru că sigur îi omoară la pensie, du-le săptămânal o plasă plină cu mâncare pe care ei nu și-o perimit sau ajută-i cu acele medicamente. Nu ești în stare să faci asta pentru că nu poți să îți oferi ție acea plasă cu mancare? Ciocu' mic și la treabă!

Poate nu vrei să mergi așa departe până la un copil al străzii sau la bătrânii cârcotași de peste drum. Ai o inimă bună? Ia uită-te un pic în familia ta! Mama ta, tatăl tău, bunicii, frații, surorile sau copii tăi... Ai atât de multe de oferit, ai o inimă bună și altruistă dar trăiești înconjurat de oameni egoiști și răi? Nu-i nimic, acum e șansa ta să reverși bunătatea ta infinită asupra familiei tale iubite! Mergi la tata și pune-i 500 de RON în mână și spune-i: "esti capul familiei, fă-ne mândri de tine!". Mergi la mama și spune-i: "mamă, vrei să mergi într-un concediu pentru că ai muncit tot anul ăsta ca o sclavă și știu că nu îți permiți? Uite, ți-am luat bilet să mergi o săptămână într-o stațiune!".

Știu, ai să zici că nu e totul material în lumea asta. Așa-i!

Hai să te intreb ceva non-material! Când ai petrecut ultima oară timp de calitate și când te-ai distrat ultima oarî cu familia ta? Când ați avut ultima masă în familie, în care ați râs și v-ați bucurat și care a fost contribuția ta la acea bună dispoziție? Tu ești inimă bună și plină de altruism... Ce oferi familiei tale din preaplinul tău? Nu ai ce să oferi pentru că te zbati în propria mocirlă de nevoi și suferințe? Ciocu' mic atunci și la treabă! Lumea nu devine mai bună cu strigătele tale care acuză egoiștii acestei lumi, hoții care se îmbogățesc și cei care calcă pe cadavre!

Lumea devine mai bună cu adoptarea unui copil al străzii, o plasă de mâncare dată unor bătrâni neajutorați sau prin oferirea unei calități mai bune a vieții celor mai apropiați oameni din viața ta, proopria ta familie. Dacă nu poți să faci măcar un gest consistent care să facă diferența în viața unui om, să aducă bucurie reală în sufletul unei ființe, atunci ciocu' mic!

Ceea ce ne duce la următoarea parte a poveștii. Cum să fii acea persoană care are ce să ofere astfel încat să depășești stadiul de vorbe și să treci la fapte când vine vorba de schimbat lumea în bine!

Prin definiție, atunci când ajungi să fii alfa, ajungi să fii lider sau lideră în haita, tribul, grupul tău. În acel moment devii o persoană responsabilă nu doar de binele tău ,ci de binele întregului grup. Asta e frumusețea de a fi alfa! Pentru că tu POȚI să ai rezultate mult mai bune decât cei din jur, pentru că de aia ești ALFA, acum ai mai multe responsabilități.

Dacă nu tu, atunci cine?

Înca de la începutul acestei mișcări, "personalitate alfa", am vorbit permanent despre asumarea responsabilității. Ți-am spus obsesiv că ești singura persoană responsabilă de rezultatele tale și nu e nimeni care să te ajute cu ceva și soarta ta e în mâinile tale!

Știi de ce ți-am spus asta? Pentru că eu cred că fiecare din cititorii mei are potențialul de a fi alfa și sunt dator să scot maxim din fiecare om cu care ajung în legatură. Asta e responsabilitatea mea și asta este ceea ce eu am de oferit.

Acum vei zice: "pai nu ne-ai zis că fiecare e responsabil pentru el? De ce dacă eu ajung alfa sunt responsabil pentru alții?" Simplu! PENTRU CĂ TU POȚI și restul nu pot, sau cel puțin nu pot încă. Poate într-o zi, din grupul tău se vor ridica alți oamnie capabili. Însă astăzi tu ești alfa și doar tu poți oferi prosperitate grupului tău, tribului tău.

De aceea este extrem de important să tragi pentru tine la început. Mama, tata îmbătrânesc și oportunitățile se împuținează pentru ei. Prietenii și restul famileii tale nu au viziunea pe care o ai tu și sunt prinși în mintea lor închisă. Tu ești salvarea lor și speranța la bunăstare. Când tu vei avea o situație materială bună, vei putea să ajuți cu adevărat pe cel de lângă tine, care are nevoie.

Nu doar material dar și prin puterea exemplului. Când cei din jur văd că ai reușit vor dori și ei să învețe și atunci vei deveni mentor. Când vei avea împlinire în suflet și satisfacție, atunci vei putea să te uiți cu alți ochi la oamenii din jur și vei putea să le oferi dragoste, nu temeri și frustrări. Nimeni nu te crede dacă doar dai din gură!

ARATĂ și DOVEDEȘTE cum se atinge succesul!

Afectiune și iubire, de unde să le dai dacă ești frustrat zilnic de nerealizări?

FII TU TARE prima oară!

Aceasta este legea și principiul guvernant al personalității alfa. Fă orice, sacrifică orice pentru a deveni o persoană puternică și de succes! Abia atunci vei avea de oferit și vei putea să îi ridici și pe cei din jurul tău din mocirlă!

Preferi să lași reponsabilitatea asta altcuiva? Poate într-o zi cineva te va ajuta pe tine. E ăsta destinul tău? Nu cred! Cred că, dacă citești aceste rânduri e tocmai pentru că ai în tine acel potențial și acea comoară, poate încă nedescoperită și valorificată, de a deveni o personalitate alfa în adevăratul sens al cuvântului! Liderul tribului tău! Este o senzație minunată ca din abundența și succesul tău să dai înapoi!

Crede-mă că atunci când vei avea mult nu te vei putea abține să dai celor din jur. Va fi o plăcere de nedescris să oferi mai departe din ceea ce tu ai dobândit!

Dar până când nu ești o persoană puternică, care are ce oferi, să pretinzi că vrei să oferi ceva lumii, să o schimbi în bine, să arăți cu degetul spre alții, te face doar o persoana al dracului de ignorantă și ipocrită. Când nu ai ce să oferi, capul în pământ și muncește ca un sclav! Când vei avea ce oferi prin fapte și nu doar vorbe, vei putea să ții capul sus și să te comporți ca un rege sau ca o regină, ca lider al tribului tău!

Pasi de actiune - asadar, de azi, munceste zilnic ca sa dobandesti:

bani
iubire
educație

Muncește zilnic pentru a fi un exemplu pentru cei din jur prin ambiție și perseverență. Am fost poate mai dur însă vreau să nu te minți singur. Nu e destul să fii o persoană bună doar cu intenția. Trebuie să arăți prin faptele tale că ești o persoană care vrea să facă ceva bun. Care sunt faptele tale, ce anume oferi?

Azi îți poti face evaluarea!

Poți ajuta în mod concret măcar o singură persoană, indiferent de mărimea ajutorului? Dacă poți, ești pe drumul cel bun. Dacă nu poți, ești încă o persoană mică și trebuie să uiți de altruism și să te concentrezi doar pe tine pentru ca într-o zi să ai ce să oferi.

Aceasta este evaluarea ta!

Deci? Zi-mi ce ai să faci în această săptămână pentru orice ființă vie care are nevoie de o mână de ajutor?

Cu respect,
Pera Novacovici

Unsprezece ani de speranțe și amintiri

2011-06-13T20:00:00.004+03:00

Nu știu dacă vei citi vreodată acest mesaj... Dar îți scriu în continuare, retrăind aproape obsesiv câteva clipe peste care nu se va așterne niciodată praful uitării. Astăzi ar fi fost a 11-a noastră aniversare... Dacă lumea ar fi fost ideală, dacă jocul vieții nu ne-ar fi rupt unul de lângă celălalt...

Îți mai păstrez în suflet un altar
Clădit din Speranță și vise
Și merg înainte, pribeag și hoinar,
Prin povestea cu pagini nescrise.

Un Zeu bun, cu inimă de OM,
Ne va da, poate,-o a doua șansă,
Să fim iarăși copii pe-un singur drum,
Pășind domol către castelul de Speranță...

Vasile Mardare - Trista mogâldeață

2010-11-30T20:21:00.001+02:00

O piesă impresionantă în interpretarea lui Vasile Mardare, pe versurile lui Adrian Păunescu. Piesa am găsit-o sub titlul "Trista mogâldeață", iar poezia se numește "Bocet pentru mamă".

Hei, frate, iartă-mă că strig la tine,
E-un fel de plâns în felul cum te strig,
Dar cineva îmi spune, prin suspine,
Că mama noastră tremură de frig.

Ea a bătut, cât a bătut, la poartă,
Şi-au lătrat-o câinii noştri răi
Şi ea, ce nu-i făcută pentru ceartă,
N-a mai sunat la poarta alor săi.

Noi ce făceam, în vremea asta, frate?
Benchetuiam cu nişte venetici
Şi n-am putut să auzim când bate
Bătrâna mamă ce a trecut pe aici.

Acum, că e târziu, mă tem că mama
A degerat în stradă, aşteptând,
De un viscol alb i s-a umplut năframa,
Probabil, mama va muri curând

E mama, frate, trista mogâldeaţă
Care a venit, de sărbători, la noi,
Şi acum în stradă aşteptând îngheaţă,
Şi nu mai ştie drumul înapoi.

Vecinul ăla, voce de cătuşe,
Băzmeşte şi mă bagă la idei,
El cică ţara a sunat la uşă,
În chip de mamă, pe la fiii ei.

Prin ambiguitatea funerară,
Ce mă deprimă în fiecare zi,
Eu nu ştiu, a fost mamă, a fost ţară,
De ce n-a anunţat că va veni?

Pe un timp ca ăsta, neomenos de rece,
Bătrânii trebuie să stea cuminţi,
Că pot răci şi asta nu le trece,
De sunt popoare sau de sunt părinţi.

Rămâi, te rog, cu mine la fereastră,
Să plângem între vânători şi prăzi,
Când gunoierii iau pe mama noastră,
Ca pe un gunoi al importantei străzi.

Să ne împăcăm cu cei ce au huiduit-o,
Să ne împăcăm şi noi, cu noi, stingheri,
Şi iartă-ne că te-am pierdut, jertfit-o,
Şi că venirea ta n-am auzit-o.
Dar bine că-i curat în cartier

Toamnă cu amintiri - one year overdue

2010-10-03T18:46:00.001+03:00

Amurgul frunzelor de toamnă
Mă întristează și-azi un pic,
La mine-n suflet e nimic,
La mine-n suflet crește iarnă.

Amurgul frunzelor de toamnă
Îmi amintește c-am gresit,
Din viața mea când am gonit
Chipul tău scump de sfântă doamnă.

Acum te caut șovăielnic
În sufletu-mi de om vremelnic.
Pășesc tăcut, visând cu teamă
Amurgul frunzelor de toamnă...

3 Octombrie 2009

Bebe la grădiniţă

2010-07-27T18:49:00.001+03:00

Continuarea aventurilor lui Bebe, începute cu Jurnalul lui Bebe la botez:

Făcui fălă să vleau o constatale
La glădiniţă ieli, când am picat,
(Cu toate că-s de-un an în glupa male)
Să mol dacă glumesc, pe omoplat;

Ne-a esplicat doamna educatoale
Amănunţit, chial ne-a si desenat,
Cum am ajuns să ezigstăm sub soale,
Cum fiecale a fost plocleat,

Elam ochi si ulechi de culios
Să aflu cum pe lume am venit,
Si chipes si isteţ, da' si flumos,
Da' nu te mint, mai mult m-a plictisit,

C-al fi o balză, cale-n noptiţică,
Ne-aduţe-n pliscu' ei, împachetaţi,
Când scapă si mămica de bultică
Făcută de la ouă si câlnaţi,

Cum zboală balza asta-nţet, agale,
Vleo nouă luni, să iasă luclu bun
Si cum agiungem în pătuţ si-n ţoale
Pe cosul casei, ca si Mos Clăciun....

Să vezi măi flate, ţe educatoale (!)
Fălă misto, chial m-a lăsat pelplex,
La vâlsta ei, (ţe ţâţe, ce piţioale !)
Să nu stie nimica desple secs !?

PROGRAM pentru prevenirea scăderii nivelului de trai al cetățenilor din din România

2010-05-26T11:37:00.005+03:00

CITEȘTE, ANALIZEAZĂ, MULTIPLICĂ ȘI DĂ MAI DEPARTE!

Drumul Învingătorilor
http://drumulinvingatorilor.ro

Forumul “Frăţia Creatorilor”
http://forum.drumulinvingatorilor.ro

P R O G R A M
pentru prevenirea scăderii nivelului de trai
al cetăţenilor din din România

Profunda criză economică din România a fost provocată de corupţia şi incompetenţa liderilor politico-administrativi, economici şi religioşi din perioada dictaturii ceauşiste (1980 - 1989) şi ai perioadei de tranziţie (1989 - 2010). Naţiunea română a avut posibilitatea unui trai prosper, pe baza activităţii creatoare, într-o economie organizată modern şi eficientă. În perioada socialistă, produceam şi exportam de la ac la avion de luptă, aveam un sistem de învăţământ performant, o protecţie socială satisfăcătoare, o populaţie morală, educată în cultul muncii şi al cinstei, un sistem rentabil de relaţii economice externe cu mai mult de 100 de state. Momentul decembrie 1989 a găsit România fără nici o datorie externă şi cu o rezervă bănească de 4,5 miliarde dolari SUA, 1,6 miliarde ruble transferabile, sute de miliarde de lei puternici, adunaţi în fonduri speciale (PCR, UTC, ODUS, asociaţiile femeilor, pionerilor, şoimilor patriei, Armată, Ministerul de Interne şi alte ministere etc.). Totodată, a găsit economia românească în plină funcţiune, cu mai mult de 70% din obiective modernizate, cu mai mult de un milion de specialişti cu studii superioare şi postliceale, cu un sistem eficient de achiziţii şi export, cu un număr ridicat de persoane implicate direct în sfera productivă şi un număr redus de pensionari.

Liderii politico-economici, administrativi şi religioşi de după decembrie 1989 au distrus economia românească, au înstrăinat cele mai rentabile ramuri şi obiective economice, au proletarizat în masă populaţia românească proprietară a avuţiei naţionale furate, au redus drastic proprietatea naţională în favoarea unor firme străine, au scăzut cumplit sfera creatorilor direcţi, concomitent cu creşterea volumului de populaţie inactivă, au dus statul român în poziţia de semicolonie falimentară. În prezent, vinovaţii de această situaţie disperată vor să iasă din criză prin sacrificarea maselor largi de copii, studenţi, personal bugetar, pensionari şi mici întreprinzători români. În compensaţie, clientela lor politico-economică şi religioasă se va îmbuiba în continuare din munca şi sacrificiile noastre.

Reducerea veniturilor populaţiei cu 25%, respectiv 15% va afecta milioane de cetăţeni români aflaţi deja la limita inferioară a suportabilităţii, provocând un genocid de amploare, prin subnutriţie, malnutriţie, lipsă de asistenţă medicală, lipsa facilităţilor necesare unui trai modern (gaze, apă caldă şi rece, energie electrică, servicii telefonice etc.). Noi, Frăţia Creatorilor, ne opunem ferm programului de genocid dictat de FMI şi propunem ieşirea din criză prin folosirea altor surse aflate la îndemâna guvernaţilor. Ca regulă generală, fiecărui cetăţean activ ori fost activ (pensionar) îi sunt necesari cel puţin o mie de lei noi pe lună pentru a supravieţui. Nimeni nu are dreptul să scadă veniturile cetăţenilor sub această limită, decât în cazuri bine justificate, cum ar fi alcoolicii, leneşii, cei care au refuzat ori refuză să muncească etc.

Liderii politico-administrativi pot colecta fondurile bugetare necesare ieşirii din criză din următoarele direcţii:

Anularea subvenţiilor anuale şi de campanie acordate partidelor politice. Cine doreşte să facă politică s-o facă pe bani proprii ori atraşi din cotizaţii şi donaţii.
Anularea subvenţiilor acordate asociaţiilor cu orice profil, cu excepţia celor strict necesare supravieţuirii naţiunii române. Exemple de asociaţii cărora li se pot anula subvenţiile, fără a fi afectat vreun cetăţean onest: UDMR, asociaţiile minorităţilor naţionale, asociaţiile editorilor, uniunile de creaţie (acestea trăiesc din propriile creaţii), asociaţiile pentru protecţia animalelor. Suntem în poziţia disperată de a proteja mai întâi viaţa oamenilor, apoi, cea a animalelor. E incorect să cheltuim cu întreţinerea unui câine vagabond mai mult decât pentru un pensionar sau pentru un handicapat.
Anularea salarizării mascate a clerului de toate confesiunile, deoarece propagandiştii religioşi (preoţi, rabini, muftii etc.) sunt prestatori de servicii religioase plătite de populaţie, nu angajaţi de stat. În prezent, clerul de toate confesiunile este “ajutat” de stat cu sume lunare incredibil de mari, ca de exemplu: patriarhul BOR - 83 de milioane lei vechi, şefi de cult (rabin şef, muftiu etc.) - 76 de milioane, episcop - 66 de milioane, episcop-vicar - 63,5 milioane etc.. Avem de a face cu indivizi care primesc gratis masă, casă, transport, haine etc. şi nu au nici un fel de obligaţii familiale. La ce le trebuie aceşti bani smulşi de la gura săracului muribund?
Anularea tuturor subvenţiilor, donaţiilor şi retrocedărilor făcute către cultele religioase în ultimii 19 ani şi restituirea sumelor către bugetul de stat. Imobilele recuperate în urma anulării actelor de donaţie ori de restituire să intre în proprietatea naţională şi să primească destinaţie economică, umanitară sau culturală modernă.
Desfiinţarea tuturor posturilor de profesori de religie şi dirijarea banilor astfel obţinuţi către Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului, cu scopul de a salva alte posturi de profesori de ştiinţe strict necesare cultivării tinerii generaţii (astronomie, ştiinţe naturale şi exacte etc.). Religia să fie predată după model american: în mod benevol, în şcoli de duminică, în familie sau la biserici.
Secularizarea averilor cultelor şi sectelor religioase care nu folosesc practicării ritualurilor ori sunt contrare dogmei lor de baza (Nu adunaţi averi pe Pământ, ci în Cer!), după modelul aplicat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. În prezent, cultele şi sectele religioase sunt mai bogate decât statul român, iar averea lor de zeci de miliarde de euro a fost acumulată în mare parte din donaţii, subvenţii şi retrocedări făcute din bugetul de stat. De exemplu, fosta senatoarea Simona Marinescu a făcut donaţii de miliarde de lei din fondul de pensii unor culte din judeţul Buzău, pentru a fi ajutată în alegeri (caz documentat de presa scrisă). Banii obţinuţi astfel să fie dirijaţi către fondul de pensii iar imobilele să fie folosite în scopuri umanitare (cămine, azile, şcoli speciale etc.).
Impozitatea veniturilor şi averilor cultelor religioase la fel ca la orice altă societatea economică. Cultele religioase realizează venituri imense din mai multe categorii de activităţi economice:ritualuri, taxe de cult, servicii turistice (pensiuni, hoteluri, etc.), servicii de editură, artizanat, activităţi agro-industriale, ”sfinţirea” unor bunuri mobile şi imobile, comerţ cu obiecte de cult sau cu iluzii (moaşte, brâul ”maicii domnului”) etc.. Naţiunea care a fabricat religia judeo-creştină, grecii, impozitează veniturile religioase cu 20%.
Restituirea tuturor sumelor donate de către Guvern şi diverse ministere pentru construirea ”catedralei mântuirii neamului” şi a altor lăcaşe de cult judeo-creştin. Folosirea acestor sume pentru salarizarea bugetarilor aflaţi în pericol de reducere a veniturilor. Neamul românesc nu se va mântui cu şandramale mistice şi ritualuri sălbatice, judeo-creştine sau de alt fel. Neamul românesc va ieşi din criză prin cunoaştere ştiinţifică, creaţie utilă, comportare morală şi deplină solidaritate socială. Patriarhia BOR sfidează întreaga naţiune săracă, refuzând să înceteze construcţiile faraonice şi inutile. Până când vom mai răbda acest parazitism religios sfidător?
Desfiiinţarea CNSAS şi dirijarea sumelor astfel obţinute pentru salarizarea serviciilor secrete. CNSAS s-a înfiinţat în urma diversiunii ”securişti-teorişti”, din decembrie 1989, iar obiectul său de activitate a fost desfiinţat prin verificările făcute de mass media, Procuratură şi Justiţie. După 20 de ani de la desfiinţarea Securităţii Române, e inutil să mai discutăm ce a făcut şi cum a lucrat. Procuratura n-a reţinut o singură acuzaţie împotriva unui singur securist.
Desfiinţarea Institutului pentru studierea crimelor comunismului, deoarece fostele crime şi abuzuri ale regimului de ocupaţie sovietic nu pot fi puse în sarcina socialismului românesc şi dirijarea sumelor astfel obţinute către pensii şi alocaţii. Din multe puncte de vedere, socialismul românesc, de după 1964, a fost mult mai uman decât actuala societate capitalist-sălbatică. De pildă, speranţa de viaţă din socialism era cu 10 ani mai mare, nu exista şomaj, fiecare om primea o locuinţă ieftină, leul era stabil, pensiile erau satisfăcătoare, ordinea şi liniştea socială erau asigurate de bună voie (nu prin coreciţie), serviciile medicale erau gratuite etc..
Desfiinţarea Institutului Cultural Român şi transferarea bugetului acestuia la Ministerul Afacerilor Externe, minister care poate îndeplini mai bine sarcinile de promovare a culturii româneşti peste hotare.
Reînfiinţarea Ministerului Comerţului Exterior şi a oficiilor judeţene de comerţ exterior, prin care micii întreprinzători români să-şi poată derula toate activităţile de export: informare de pe pieţe externe, reclamă şi promovarea pe pieţe externe, efectuarea exporturilor şi încasarea sumelor cuvenite.
Adoptarea legii pentru confiscarea averilor dobândite ilicit, în regim de urgenţă şi aplicarea ei imediată. Sumele confiscate de la infractorii din această categorie să fie folosite pentru investiţii economice de stat, precum şi pentru plata normală a lucrătorilor din domeniile care concură la aplicarea legii:ofiţeri de informaţii şi poliţie, procurori, judecători.
Anularea tuturor scutirilor de impozite şi alte taxe acordate de guvernanţii corupţi, în ultimii 19 ani şi recuperarea sumelor datorate, de la debitori şi de la guvernanţii corupţi. Folosirea acestor sume pentru stimularea economiei naţionale (investiţii, promovare, instruirea creatorilor etc.). La o simplă estimare, e vorba de minim 20 de miliarde de euro. De pildă, numai firma Erickson a fost scutită de Mugur Isărescu, în scurta perioadă cât a fost premier, de suma de 800 de milioane de dolari. Cu o sumă identică a fost scutit ROMPETROL, de către fostul premier Adrian Năstase. Dacă guvernanţii corupţi n-ar fi aplicat politica scutirilor, România nu ajungea datoare.
Anularea tuturor reeşalonărilor de plată a taxelor datorate bugetului de stat şi colectarea de urgenţă a sumelor datorate de marii debitori. Extinderea executării silite asupra averilor deţinute de liderii prezenţi sau din trecut ai firmelor falimentare.
Serviciile secrete, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Justiţiei să întreprindă toate măsurile specifice pentru identificarea şi recuperarea imenselor sume scoase din ţară de infractorii de tranziţie.
Declanşarea urmăririi penale, concomitent cu sechestrarea tuturor bunurilor, asupra liderilor politico-economici şi administrativi care au privatizat fraudulos obiective economice rentabile, cum ar fi ROMTELECOM, Petrotub, IMGB, Sampanie-Simleul Silvaniei, CCCF (pendinte de CFR), combinatele siderurgice, reţelele de distribuire a gazelor naturale şi a energiei electrice etc.. Aceste obiective şi multe altele erau rentabile, alimentau bugetul de stat cu sume imense şi asigurau multe locuri de muncă, fapt pentru care privatizarea lor nu a fost justificată de criterii economice, ci motivată de acte de corupţie.
Sistarea importurilor de armament şi tehnică de luptă pe termen de 5 ani, deoarece produsele din această categorie sunt vechi, nu ne trebuie neapărat şi nu servesc la apărarea ţării.
Retragerea trupelor române din Irak şi Afganistan, cum au procedat naţiuni europene mai evoluate şi încetarea cheltuielilor în valută cu întreţinerea lor. Naţiunea română, ca şi cea americană, nu are nici un fel de interese în aceste două ţări. Un mic grup de interese din SUA întreţine aceste focare de război, contrar dreptului internaţional şi rezoluţiilor Consiliului de Securitate.
Reducerea cheltuielelor Parlamentului cu 70%, prin aplicarea următoarelor măsuri de bun simţ:

Reducerea numărului de parlamentari la 180, câte unul la 100.000 de electori.
Reducerea personalului auxiliar al unui parlamentar la un consilier, o secretară şi un şofer (care poate şi lipsi, dacă parlamentarul îşi conduce singur autoturismul).
Mutarea Parlamentului într-o clădire mai mică şi închirierea actualului Palat al Parlamentului (cunoscut sub numele de Casa Poporului înainte de decembrie 1989) unor mari firme şi ambasade străine.
Desfiinţarea posturilor de deputaţi ai minorităţilor, deoarece aceştia erau aleşi prin abuz şi discriminare, în numele unui mic număr de electori.
Reducerea cheltuielilor adminstrative şi de reprezentare a fiecărui parlamentar la strictul necesar îndeplinirii funcţiei (mobilier, aparatură electronică, autoturisme, diurne, birouri teritoriale etc.).

Legalizarea transformării pedepsei cu închisoarea, pentru anumite infracţiuni, cu plata unor mari sume de bani. De pildă, pentru o vătămarea din culpă, în loc de 3 ani închisoare, să se poată plăti o sumă de 200 de lei (chiar şi mai mult) pentru fiecare zi de închisoare. Sistemul a fost aplicat în socialism şi a adus mari venituri la stat.
Legalizarea şi impozitarea prostituţiei, după modelul din ţările vest-europene. Prostituţia este naturală şi nu încalcă nici o lege divină, cum o încalcă homosexualitatea deja legalizată sub guvernarea creştin-democrată. Legalizarea ei previne răspândirea bolilor venerice, violurile şi veniturile ilicite ale proxeneţilor. O prostituată de lux câştigă circa 4000 de lei pe zi (1000 de euro). Impozitele din această sursă ar trebui să meargă la Ministerul Sănătăţii.
Înăsprirea pedepselor pentru infracţiunile economice, începând de la mită, trafic de influenţă etc. Aplicarea în toate cazurile de astfel de infracţiuni a pedepsei confiscării totale sau parţiale a averii.
Impozitarea progresivă şi severă a proprietarilor mai multor locuinţe şi a gradului de lux al fiecăreia, încât să se ajungă la lichidarea speculei cu spaţiu locativ şi la renunţarea la imobile supradimensionate şi ultraluxoase.
Gospodărirea judicioasă a pământuluii naţional, pe baza unui plan unic, din care să nu lipsească următoarelele elemente:

Precizarea în Constituţie a faptului că pământul constituie avere naţională de importanţă vitală, aflată într-una din următoarele forme de proprietate:de stat, mixtă şi particulară.
Interzicerea prin lege a înstrăinării pământului românesc către cetăţeni străini, cu excepţia celor din ţări ale Uniunii Europene.
Legiferarea donaţiilor benevole a terenurilor nelucrate, de către proprietarii neinteresaţi de ele, către stat sau către instituţii ştiinţifice de profil (staţiuni de cercetări, academii agricole etc.). Interzicerea prin lege a donaţiilor de terenuri către culte şi secte religioase, deoarece acestea nu au voie să deţină averi, conform propriilor dogme.
Reînfiinţarea fermelor şi staţiunilor de cercetare de stat cu profil agricol şi horticol, pe terenurile recuperate de naţiune de la culte şi secte religioase, de la donatori şi de la persoanele cărora li se naţionalizează terenurile, conform legii.
Legiferarea naţionalizării terenurilor nelucrate mai mult de doi ani, cu o minimă despăgubire către fostul proprietar. Eventual, despăgubirea poate fi acordată şi în acţiuni la fermele de stat.
Renunţarea la culturile tradiţionale nerentabile şi abordarea în culturi a celor mai rentabile plante: pomi şi arbuşti fructiferi, struguri de masă, legume şi zarzavaturi, plante medicinale, flori, plante exotice (kiwi, curmali chinezeşti, bananieri nordici, măslini adaptaţi, actinide, alune de pământ etc.). Cerealele tradiţionale să fie cultivate numai în zone întinse, cu posibilităţi de mecanizare şi irigare.
Refacerea sistemului naţional de irigaţii, ca proprietate de stat, după modelul egiptean. Astfel, fiecare comunitate va primi apă la preţuri modice, de stat.
Legiferarea confiscării averilor indivizilor care au defrişat livezi, vii şi păduri, cu scop de speculă.
Reînfiinţarea sistemului naţional de achiziţii şi export produse agricole şi agro-industriale, dintre cele cerute intens de pieţele externe (legume ecologice, fructe cultivate şi de pădure, ciuperci etc.).
Împroprietărirea tinerilor şi pensionarilor apţi de muncă, la cerere, cu minim un hectar de teren cultivabil, cu scopul de a crea microferme rentabile, în domeniile cele mai profitabile - legume, flori, fructe de pădure şi cultivate, struguri de masă etc..

Impozitarea severă a importurilor de lux - yahturi, autoturisme mai scumpe de 20.000 euro, elicoptere, bijuterii etc.
Incetarea subvenţionării mascate a vânzătorilor de autoturisme prin programul RABLA.
Introducerea unei taxe de 50.000 de euro pentru acordarea cetăţeniei. Astfel, nu vom mai aduna toţi săracii din ţările în curs de dezvoltare, pe care să-i întreţinem noi, din bugetul deja anemiat.
Aplicarea unor impozite şi taxe severe persoanelor care practică profesii retrograde, cum ar fi astrologi, vrăjitori, ghicitori etc., precum şi bioenergoterapeuţilor de orice fel. De regulă, indivizii din aceste categorii nu-şi declară corect veniturile (ca şi preoţii), sustrăgându-se impozitării corecte.
Dublarea taxelor şi impozitelor pe reclamele comerciale făcute prin orice mijloc: afişe, pliante, anunţuri în presa scrisă, clipuri televizate etc.. Firmele care practică reclamă agresivă posedă suficienţi bani pentru a-şi plăti aceste dări.
Creştere substanţială a taxelor pe băuturile alcoolice, deoarece acestea sunt mai periculoase decât ţigările şi sunt consumate de un număr mai mare de persoane.
Sistarea tuturor subvenţiilor pentru orice materie primă sau energie (gaze, electricitate etc.) către toate firmele româneşti şi străine. E anormal să subveţionăm firmele de autoturisme (fraceză şi americană), ca un consumator casnic să plătească energia electrică de două ori mai scump decât unul industrial etc..
Oficiul Concurenţei şi Oficiul pentru Protecţia Consumatorului să clarifice cum se face că, deşi barilul de petrol s-a ieftinit de circa 4 ori, preţurile la produsele petroliere din ţara noastră au crescut. Statul să legifereze confiscarea sumelor rezultate din această speculă.
Oficiul pentru Protecţia Consumatorului să clarifice din ce cauză preţurile la produsele alimentare de bază din România sunt mai mari decât în ţările vest-europene, în pofida faptului că noi avem salarii de circa 4 - 8 ori mai mici. Statul să intervină cu o lege care să oblige supermarketurile străine să vândă produsele respective la preţurile din ţările vest-europene sau mai scăzute, în concordanţă cu veniturile noastre mai mici.
Adoptarea prin lege de sistemului de impozitare progresivă a averilor şi veniturilor, în aşa fel încât persoanele care au venituri la limita subzisteţei (1000 lei/lună) să fie scutite de impozit iar prima locuinţă să fie impozitată cu o sumă modestă. Fiecare locuinţă în plus să fie impozitată cu minim 50% mai mult, în mod progresiv, descurajând specula imobiliară. Veniturile din orice sursă să fie impozitate progresiv, de la 5% şi până la 70%. De pildă, la un venit între 1.000 şi 2.000 de lei/lună să se aplice un impozit de 5%, între 2.000 şi 5.000 lei/lună - 10%, între 5.000 şi 8.000 - 15%, ..., peste un milion lei/lună - 70%.
În mod normal, reducerea de salarii, pensii, alocaţii etc. ar trebui interzisă prin lege, deoarece afectează nivelul de trai al unei populaţii nevinovate de greşelile şi corupţia guvernanţilor. Dacă am ajuns în situaţia de a face astfel de curbe de sacrificiu, atunci ele trebuie să se bazeze pe principiul că fiecare cetăţean pierde din venituri nu o cotă unică, ci proporţuional cu averea şi veniturile sale. Cei care trăiesc la limita subzistenţei, de 1.000 lei/lună, nu trebuie să fie afectaţi de nici o scădere de salariu sau de pensie. Salariile şi pensiile mici să fie reduse cu o cotă mai mică, să zicem de 5%. Cele mai mari, cu mai mult, respectiv cu 10%, 15%, 20% ... 40%. Astfel, vom aplica în practică principiile de justiţie şi solidaritate socială. Cotele unice favorizează bogaţii şi defavorizează săracii, polarizând societatea în mod periculos şi sacrificând inuman vieţile unor semeni de-ai noştri.
Veniturile din amenzi trebuie să crească substanţial, deoarece avem o naţiune cam dezordonată, indisciplinată, cu o comportare cam necivilizată. Aceste amenzi ar trebui să se facă venituri la primării, salvând de la şomerizare unii salariaţi, precum şi la Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu aceleaşi efecte (prevenirea reducerii soldei). Vă dau numai câteva exemple de amenzi care ar trebui legiferate ori mărite:amenzi pentru murdărirea spaţiului public, amenzi pentru tulburarea liniştii publice, amenzi pentru folosirea unor expresii triviale în public, amenzi pentru încălcarea normelor de comportare civilizată în mijloacele de transport în comun, amenzi pentru deţinere ilegală de arme albe ori de foc, amenzi pentru circulaţia pe stradă în stare de ebrietate, amenzi pentru încălcarea regulilor auto şi pietonale (depăşirea vitezei, consumul de alcool, parcarea neregulamentară, trecerea pe culoarea roşie etc.), amenzi pentru afectarea spaţiului verde, amenzi pentru maltratarea minorilor şi femeilor, amenzi pentru afectarea arborilor şi pomilor din spaţiul public etc..
În mod tradiţional, sfatul obştii româneşti n-a fost plătit, ci era considerat o îndatorire de onoare a gospodarilor care voiau să se sfătuiască cu primarul în probleme de interes general. Politrucii de după 1989 au introdus consilierii plătiţi, de la primării comunale şi până la judeţe, cu scopul de a-şi crea clientelă politică pe care să se bazeze în alegeri şi în tot soiul de învârteli necurate (inginerii financiare, adică, corupţie). Desigur, această imensă armată de consilieri este plătită din bani publici, smulşi de la contribuabili. Eu propun anularea tuturor indemnizaţiilor de consilieri, de la comună şi până la judeţ. Bani economisiţi astfel pot fi folosiţi în investiţii cu caracter economic în localităţile patriei (deci, noi locuri de muncă, în ateliere şi fabrici locale). În plus, această măsură ar destrăma mafia politico-economică teritorială, făcând cale liberă unor politicieni serioşi, competenţi şi oneşti.
Naţiunea noastră trăieşte un paradox dureros: persoane care au muncit 30 - 40 de ani primesc o pensie de 700 - 800 de lei pe lună iar pentru întreţinerea unui infractor condamnat la închisoare consumăm circa 2.500 de lei pe lună. E corect? Vă propun să închidem urechile la toate insinuările palavragiiilor care se prefac că apără drepturile omului şi să legiferăm din nou munca forţată, de 10 - 12 ore pe zi. Numai astfel infractorii vor simţi că sunt pedepsiţi şi-şi vor plăti întreţinerea. Ei pot lucra în ferme agricole şi zootehnice, în ateliere de tâmplărie (mobilă sculptată şi curabată), la drumuri şi şosele, în ateliere de artizanat şi feronerie etc.. Sumele rezultate din astfel de activităţi să fie făcute venit la Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru susţinerea unor pensii şi salarii decente.
În perioada socialistă, am avut cei mai buni constructori de şosele, poduri, tunele şi baraje din lume, fapt pentru care eram solicitaţi în multe ţări străine, inclusiv dintre cele puternic dezvoltate (Republica Federală Germană, de pildă). Propun să reînfiinţăm aceste firme de stat, cu foştii specialişti şi cu tineri calificaţi la locul de muncă, eliminând din şantierele româneşti firmele străine spoliatoare, alese de guvernanţi corupţi. Astfel, vom crea locuri de muncă pentru români, vom reduce şomajul şi vom face economii, deoarece românii din domeniu lucrează mai ieftin şi mai bine.
Majoritatea ”investitorilor” străini nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contractele de privatizare şi, deci, aceste privatizări sunt anulabile. Propun ca toate privatizările frauduloase sau în care nu s-au respectat obligaţiile asumate să fie anulate prin Justiţie iar obiectivele economice respective să fie trecute în proprietatea naţiunii administrată prin stat. Prioritate ar trebui să aibă ROMTELECOM, Combinatul siderurgic Galaţi, Petrotub Roman, reţelele de distribuire a gazelor, energiei electrice şi apei, Combinatul de alumină Slatina... Rog specialiştii în economie să facă urgent o listă completă a obiectivelor economice privatizate fraudulos ori în care nu s-au respectat condiţiile de privatizare şi s-o înainteze Guvernului, pentru a se acţiona în Justiţie!
Analiştii economici au estimat că economia subterană manevrează circa 10 miliarde de euro în fiecare an, lucru ce afectează fiecare cetăţean onest. În ţările vest-europene, denunţarea infracţiunilor de orice fel, inclusiv a muncii la negru şi a evaziunii fiscale, este considerată o îndatorire patriotică. La noi în ţară, infractorii din lumea interlopă, susţinuţi de cei din ”lumea bună”, au implimentat părerea eronată că astfel de denunţuri sunt turnătorii nedemne. Trebuie să schimbăm această mentalitate infracţională care a pătruns până şi în mass media, determinând fiecare persoană care obţine venituri să-şi plătească în mod corect impozitele şi taxele. Propun ca în subordinea ANI să funcţioneze vaste comitete de cetăţeni oneşti, organizate teritorial, care să semnaleze toate cazurile de muncă la negru, evaziune fiscală, contrabandă etc.. Această activitate, făcută în colectiv, de comitete de cetăţeni, mai ales pensionari, nu mai poate fi denigrată ca ciripeală, turnătorie ori în alt mod.
Mulţi potenţiali producători de fructe, struguri de masă, legume, flori, ciuperci etc. nu se apucă de muncă, deoarece nu au garanţia că vor putea vinde produsele. Propun ca statul, prin Ministerul Agriculturii şi primăriile locale să organizeze un sistem coerent de pieţe ţărăneşti, aliniat de-a lungul principalelor căi de comunicaţie rutieră, precum şi propriile firme de achiziţii-prelucrare a produselor agricole (parteneriat stat - privat). Astfel, câteva sute de mii de persoane vor fi atrase în sfera productivă directă, inclusiv din rândul pensionarilor activi, şomerilor, asistaţilor sociali şi tinerilor aflaţi în perspectivă de şomaj. Alături de ei, vor prospera alte sute de mii de persoane care vor asigura comerţul, producerea de ambalaje, transportul, prelucrarea etc.. Creşterea numărului de creatori direcţi va asigura venituri sporite la buget, astfel că nu va mai fi nevoie să se aplice diminuări la salarii şi pensii.
Cel puţin o treime dintre cei 5,7 milioane de pensionari îşi pot prelungi viaţa activă şi sănătoasă, practicând activităţi utile, ca pasiuni aducătoare de venituri. Exemple de astfel de activităţi:pomicultură, legumicultură, floricultură, apicultură, avicultură, artizanat, mecanică auto, confecţionare mobilier sculptat şi pictat, piscicultură, sericicultură, prelucrarea ceramicii, pictură, sculptură etc.. Statul ar putea impulsiona pensionarii activi să se apuce de munci concrete, prin măsuri specifice, cum ar fi: scutirea de impozite ori aplicarea unor impozite reduse, oferirea de terenuri în concesiune şi de spaţii de producţie cu chirie mică, asistenţă de specialitate etc..
Majoritatea cetăţenilor se întreabă cine şi cum controlează salariile şi sporurile imense încasate de lideri economici din Banca Naţională, Ministerul Finanţelor, ANAF şi regii naţionale. Specialiştii estimează că numai revenirea la plăţi normale în aceste sectoare ar aduce la buget câteva zeci de milioane de lei noi. Guvernul trebuie să găsească soluţia de a intra în legalitate şi aceşti ”haiduci” care se cred stat în stat şi fac ce le trece prin cap cu banii întregii naţiuni.
Persoanele cu pregătire modestă şi fără ”pile” nu reuşesc să acceseze fonduri europene, în ciuda faptului că le merită şi le-ar fructifica în mod superior (pomicultori, apicultori, legumicultori, artizani, prelucrători de fructe de pădure, cultivatori de ciuperci etc.). Propun ca direcţiile agricole judeţene să întocmească gratuit dosarele de accesare fonduri europene pentru aceste categorii defavorizate.
Posturile de radio şi de televiziune naţionale au scheme de personal supraîncărcate şi plătesc prea mult anumite categorii de persoane, comparativ cu munca prestată. Propun să fie redimensionate schemele de încadrare cu personal şi schemele de salarizare din aceste instituţii. De asemenea, în spiritul pieţei libere, propun să nu ni se mai ia bani ca abonament radio şi tv., în factura de energie electrică, nici la persoane fizice, nici la cele juridice. Fiecare post să trăiască din munca lui. Aceasta înseamnă şi încetarea subvenţionării lor de la bugetul de stat.
Propun să se facă economii valutare prin reducerea personalului diplomatic din ţări în care nu avem interese economice, prin reducerea salariilor mai mari de 3.000 de euro, prin reducerea diurnelor de deplasare ale parlamentarilor, prin reducerea drepturilor de autor plătite unor cetăţeni străini, prin limitarea sumei în valută pe care un turist are dreptul s-o scoată din ţară la o deplasare... Specialiştii pot găsi şi alte căi de reducere a cheltuielilor valutare.
De 19 ani, populaţia română este instigată la consumism, prin reclame agresive şi manipulatoare, astfel că a ajuns să consume şi bunuri şi servicii inutile sau nocive (pornografie, alcool, astrologie, magie, filme violente şi de groază, care o afectează mintal etc.). Vă propun să declanşăm un larg proces de educare în spiritul economisirii, în familii, şcoli şi mass media. Propun ca ultima noastră bancă, CEC BANK, să-şi extindă agenţiile până în ultima comună, încât să colecteze banii ţinuţi la saltea, să promoveze noi instrumente de economisire pentru copii şi tineri, să educe populaţia în spirit economic corect. Stiţi ce înseamnă circuit economic sănătos? Înseamnă că nici un euro nu iese din ţară, ci circulă între noi, cetăţenii români. Deviza Consumaţi bunuri şi servicii româneşti pentru a vă îmbogăţi! trebuie să devină lege de viaţă pentru toţi cetăţenii români. O deviză similară a fost lansată de Charles de Gaulle, într-o situaţie de criză economică din Franţa şi este aplicată scrupulos în toate ţările vest-europene. Numai noi, consumatorişti şi cosmopoliţi, consumăm bunuri străine, îmbogăţind alte naţiuni şi sărăcind-o pe a noastră. Timp de 19 ani, am trăit din vânzarea obiectiveloer economice construite în socialism şi din împrumuturi. Am ajuns în poziţia când împrumuturile sunt garantate cu fondul forestier, cu teritoriul patriei şi cu viitorul copiilor. Mai rău, ele sunt însoţite de dictate de genocid, de tipul celui primit de la FMI. Trebuie să învăţăm să consumăm mai puţin decât producem şi să economisim crâncen. Trebuie, oameni buni, cetăţeni români de orice etnie!
Putem ieşi din criza economică în circa 5 ani, dacă ne mobilizăm ca la război şi mărim numărul creatorilor direcţi de 4 - 5 ori. În acest scop, trebuie să educăm în cultul muncii şi al cinstei întreaga populaţie, de la copiii de grădiniţă şi până la pensionari. Nu mai putem aştepta pomeni de la nimeni, căci nimeni nu ni le va da. Dacă nu ne mobilizăm decişi la activităţi creatoare de valori consumabile şi exportabile, vom ajunge în poziţia ruşilor din timpul guvernării Elţân, când nu s-au plătit pensii şi salarii mai mult de un an. Noi, Frăţia Creatorilor, am tras de mult timp semnalul de alarmă, arătând că guvernanţii corupţi şi iresponsabili ne conduceau către pieire. Personal, scriu şi instruiesc creatori din 1992, deoarece ştiam exact ce va urma, ca fost ofiţer de informaţii şi contrainformaţii. Aţi înţeles ce trebuie să facem? Să ne orientăm copiii către profesii creatoare directe, cum ar fi horticultori, zootehnişti, artizani, meseriaşi etc.. În al doilea rând, să ne reprofilăm noi, la orice vârstă, pe creaţie şi export de bunuri şi valori. In al treilea rând, să impunem guvernanţilor cultul muncii şi al cinstei în relaţiile cu noi, naţiunea-patron. Guvernanţii nu sunt stăpânii noştri, să facă ce doresc din noi. Ei sunt angajaţii noştri, ai naţiunii-patron, să ne conducă către un nivel de trai din ce în ce mai ridicat. Cum şi-au făcut datoria guvernanţii care au scăzut continuu nivelul de trai al populaţiei şi vor să-l scadă până la limita genocidului? Prost! De ce? Deoarece cetăţenii români nu au luat atitudine, nu s-au opus jafului economiei naţionale, nu s-au solidarizat pentru a-şi apăra drepturile. E timpul să renunţaţi la frica de guvernanţi, la laşitate, la indiferenţă, la iresponsabilitate, la lipsa de solidaritate. E timpul să vă uniţi şi să impuneţi guvernanţilor propriul program de ieşire din criză!

Pavel Coruţ
scriitor şi patron de editură

Măsuri propuse de alţi membri ai Frăţiei Creatorilor:

Alin Niscov:

O masură simplă de reducere a evaziunii fiscale şi implicit a lipsei banilor din economia reală este "reinventarea" TVA-ului. Cum se poate realiza acest lucru fără a fi nevoie sa fie angajată "o întreagă armată" de comisari ai Gărzii Financiare? Foarte simplu: la final de an fiscal, când toţi cetăţenii trebuie să plătească diverse impozite, să depună la Fisc toate bonurile fiscale aferente tuturor achiziţiilor personale de peste an (alimente, îmbrăcăminte, combustibil, bunuri de larg consum, servicii etc.). Fisc-ul va calcula cât TVA a plătit fiecare cetăţean de-a lungul unui an, va scădea valoarea datorată statului, aferentă impozitelor şi va returna cetăţeanului diferenţa plătită în plus.

Ce avantaje sunt :

Fiecare cetăţean va fi stimulat să ceara bon fiscal pentru orice achiziţionează.
Nu mai este nevoie de multi comisari ai Gărzii Financiare, comisari ce sunt foarte scumpi - salariu + comision din amenzi. Gradul de coruptibilitate al acestor oameni este foarte mare.
Se creează doar câteva posturi suplimentare la Fisc pentru un personal ce trebuie doar să adune nişte sume de pe bonurile depuse de cetăţean, muncă ce poate fi remunerată doar cu 1.000 lei/luna, evitându-se în acest fel coruptibilitatea funcţionarilor.
Va creşte PIB-ul făra doar şi poate, prin scoaterea din zona "neagră-gri" a economiei a unei cifre frumuşele. După estimările care le tot aud în aceste zile din mass-media fiind vorba de sume cuprinse între 40 şi 50 de miliarde de euro.
Statul va impozita aceste cifre (16% pe profit) scoase din economia neagră.
TVA-ul devine al cetăţeanului şi nu va mai aparţine doar unor clienţi politici ai vremii, astfel el va fi returnat cetăţenilor care l-au plătit şi nu unor clienţi politici.

Sunt convins şi de faptul că, dacă statul ar implementa acest sistem simplu şi ar returna către cetăţeni nu 19% cât este valoarea TVA, ci doar 15% (câştigând şi el 4%) , cetăţenii ar solicita bon de oriunde şi ar fi foarte fericiţi ştiind că la final de an vor primi de la stat echivalentul unui salariu sau chiar a două salarii. Chiar şi în condiţiile în care statul ar dori din cei 19% ai TVA-ului un procent mai mare, să zicem 7%, tot ar fi dispuşi cetăţenii să solicite bonuri fiscale.

De ce propun o astfel de soluţie? Simplu: orice leu câştigat de un angajat cu carte de muncă este impozitat. Lefurile primite de cetăţenti la final de lună sunt deja impozitate (impozit pe salariu, contribuţii la şomaj, pensii, sănătate etc.). Întrebarea de bun simţ care reiese de aici este: de ce trebuie eu, în calitate de cetăţean care am plătit o dată impozitul pe un leu câştigat, să mai plătesc şi alte impozite tot pe acelaşi leu (TVA, accize etc.)? Aceasta practic se numeşte dublă / triplă impozitare a aceluiaşi leu câştigat cinstit.

Mariana Constantin:

Taxa pe celibat: pentru persoanele care după o anumită vârstă (25 ani) nu au copii. Este normal să contribuim pentru alimentarea fondurilor pentru asigurarea unui cuantum decent de "alocaţie pentru copii", dacă nu ne asumăm această răspundere - creşterea unui copil.

Susţin promovarea democraţiei autentice prin intervenţia noastră ca cetăţeni cu propuneri pentru creşterea nivelului de trai pe care specialiştii angrenaţi în activitatea publică sau obştească (sindicate) urmează a le analiza şi implementa soluţiile adecvate.

De asemenea, cu toţii trebuie să "luptăm" pentru evitarea oricărui motiv de dezbinare, să excludem soluţionarea prin violenţă, să promovăm criteriile morale, de proteste paşnice, demne de oameni ai mileniului III, de oameni ai unui popor cu un grad înalt de înteligenţă şi cultură pentru a impune soluţii care să nu afecteze nivelul de trai al nostru şi al concetăţenilor noştri.

Puteţi comenta acest articol şi pe Forumul "Frăţia Creatorilor"
(Vă recomandăm să citiţi integral subiectul
înainte de a posta un comentariu)

Message in a bottle...

2010-04-16T18:28:00.003+03:00

Şi mi-e atât de dor de visul nostru,
De trupul tău uitat sub palma mea,
De nopţile senine şi curate
Cand m-alintai cu-n gând rebel pe-o stea...

31 mai 2006

Crâmpeie de clipe

2010-03-23T15:50:00.002+02:00

Iubire, tu, o dulce nebunie,
O taină, o poveste şi un vis,
Un colţ de suflet, o fărâmă de magie,
Destin captiv între Înalt şi-Abis...

Recital virtual - Mădălina Amon

2010-03-23T14:26:00.009+02:00

Un mini-recital Mădălina Amon - nouă dintre piesele unei artiste remarcabile!

Silva Kaputikian - Purtăm fiecare o dragoste-n noi...

2010-03-18T13:56:00.006+02:00

Cu minore adaptări.

Purtăm fiecare o dragoste-n noi,
Dar eu pentru tine şi tu pentru altul
Şi focul ne mistuie surd pe-amândoi:
eu ard pentru tine, tu arzi pentru altul.

Aştepţi un cuvânt, aştept un cuvînt,
Dar eu de la tine, şi tu de la altul.
Obrazul îţi văd şi în vis delirând,
Dar tu în visare îl vezi doar pe altul.

Şi ce ne rămâne să facem când nici
Ursita nu ştie decât să dezbine?
De ce i-ar fi milă? Trăim, doar iubind,
Deşi tu pe altul, eu, totuşi, pe tine.

Redimensionare a unei imagini folosind PHP

2010-03-11T19:01:00.010+02:00

Cod de redimensionare a unei imagini prin PHP (are nevoie de biblioteca grafică GD pentru a funcţiona). Rezultatul este un octet-stream, ceea ce înseamnă că apelul la redimensionarea imaginii poate fi inclus în codul HTML ca src al unei imagini (ca şi cum în site s-ar include o imagine standard). Din nou, sper sa fie de folos cuiva (daca este, lasati si voi un comentariu cu opinia asupra codului).

Fişier: minipic.php

<?php

/**
* Parametrii la care va fi redimensionata imaginea
**/
$output_width = (isset($_REQUEST['w']) && is_numeric($_REQUEST['w'])) ? $_REQUEST['w'] : 150;
$output_height = (isset($_REQUEST['h']) && is_numeric($_REQUEST['h'])) ? $_REQUEST['h'] : 150;

/**
* Imaginea originala si array-ul cu proprietatile imaginii 
**/
$path = ((isset($_REQUEST['path']))? $_REQUEST['path'] : "");
$size_arr = getimagesize($path);

if ($size_arr[2]==IMAGETYPE_GIF) $image = imagecreatefromgif($path);
else if ($size_arr[2]==IMAGETYPE_JPEG) $image = imagecreatefromjpeg($path);
else if ($size_arr[2]==IMAGETYPE_PNG) $image = imagecreatefrompng($path);
else die_default_image();

$tmp = tempnam(sys_get_temp_dir(), "phptmp");
resize_image($tmp, $image, $size_arr, $output_width, $output_height);

/**
* Setarea header-ului si returnarea continutului 
**/
header('Content-Type: image/jpg');
header('Content-Disposition: inline; filename="'.basename($path).'"');
echo file_get_contents($tmpname); unlink($tmp); die('');

/**
* IMAGINE DEFAULT - In caz de eroare, gif transparent de 1x1 pixeli
**/
function die_default_image() {
header("content-type: image/gif");
echo base64_decode("R0lGODlhAQABAIAAAAAAAAAAACH5BAEAAAAALAAAAAABAAEAAAICRAEAOw==");
}

/**
* Functia de redimensionare a imaginii
* Format JPEG, calitate 80%
**/
function resize_image($thumbname, $image, $size_arr, $max_width, $max_height) {

// Mentinerea aspectului
$width  = $max_width;
$height = $max_height;
list($width_orig, $height_orig, $img_type) = $size_arr;
$ratio_orig = $width_orig/$height_orig;

if ($width/$height > $ratio_orig) $width = floor($height*$ratio_orig);
else $height = floor($width/$ratio_orig);

// Redimensionarea
$tempimg = imagecreatetruecolor($width, $height);
imagecopyresampled($tempimg, $image, 0, 0, 0, 0, $width, $height, $width_orig, $height_orig);
imagejpeg($tempimg, $thumbname, 80);
}

/**
* Pentru versiuni PHP mai vech, definire director temporar
**/
if (!function_exists('sys_get_temp_dir')) {
function sys_get_temp_dir() {
if (!empty($_ENV['TMP'])) { return realpath($_ENV['TMP']); }
if (!empty($_ENV['TMPDIR'])) { return realpath($_ENV['TMPDIR']); }
if (!empty($_ENV['TEMP'])) { return realpath($_ENV['TEMP']); }
$tempfile = tempnam(uniqid(rand(),TRUE),'');
if (file_exists($tempfile)) {
unlink($tempfile);
return realpath(dirname($tempfile));
}
}
}

?>

Note:
- script-ul păstrează aspectul imaginii
- dimensiuni default, dacă se omit "h" şi "w": 150 x 150 pixeli
- în exemplu: imagine finală de 100 x 100 pixeli

Apelul:

http://myDomain.tld/minipic.php?h=100&w=100&path=http://test.images/image.png

<img src="http://myDomain.tld/minipic.php?h=100&w=100&path=http://test.images/image.png" alt="imaginea_mea" />

La mulţi ani!

2010-03-08T14:26:00.003+02:00

De Ziua Internaţională a Femeii, un călduros "La mulţi ani!" tuturor doamnelor şi domnişoarelor! Şi, în primul rând,

La mulţi ani, mamă!

"A fi", la timpul trecut...

2010-02-10T19:34:00.006+02:00

Această postare este pentru o singură persoană. O public aici doar în speranța că va fi citită, cândva, de cea căreia îi e destinată. Nu voi vorbi despre asta, comentariile sunt inutile.

A trecut un an de când m-ai privit ultima oară... Ciudat cât de putin poate rămane din tot ce-a fost... Două poze uitate într-un album, undeva în hățișul informațional și câteva crâmpeie de amintiri: o zi de vară, un drum cu autobuzul, în care stăteai pe genunchii mei din cauza aglomerației, un copac roșu-violet dintr-o zi de aprilie, o noapte liniștită când ne uitam la desene animate, chipul tău dintr-o seară de mai, când părul tuns mai scurt decât de obicei m-a lăsat să admir gâtul tău delicat... Și peste toate astea, durerea cumplită a despărțirii, a finalului unei lumi pierdute deja, din prea mult orgoliu, din prea puțină speranță, o poveste sfârșită devreme, povestită de un zeu neiertător, atotputernicul Timp, refuzând permanent întoarcerea și ștergerea unor erori ireparabile... Peste toate s-a așternut acum liniștea. Nimic din tumultul unei vieți în doi, din visele copilărești și expectanțele maturității, nici măcar din intangibilitatea prieteniei de "după". Au rămas doar reproșurile, multe nopți reci și stinghere, gânduri pustii și așteptarea unei schimbări sau, poate, a unui sfârșit...

Sunt eu însumi o lume în mine,
Alternând între vis și-ntuneric.
O poveste mi-amintește de tine,
Uneori îți văd chipul vremelnic.

Întorc capul, privesc mai atent,
Nu a fost decât umbra-ți fugară,
Rătăcind lângă-al tău trup absent,
Un vis dintr-o viață imaginară...

Cea mai importantă fotografie din istoria Umanităţii

2010-02-08T12:55:00.005+02:00

Traducerile şi datele din acest mesaj se bazează pe articolul publicat pe Enciclopedia liberă Wikipedia.

În perioada 24 septembrie 2003 - 16 ianuarie 2004, Telescopul Spaţial Hubble a fotografiat o regiune a cerului aproape imperceptibilă pentru ochiul uman fără mijloace optice ajutătoare. Imaginile compilate din regiunea respectivă acoperă aproximativ 11 arc-minute pătrate de cerc (mai puţin de o sutime din aria discului lunar în perioada unei luni pline - o zecime din diametru, conform Wikipedia - sau aproximativ un milimetru pătrat din suprafaţa unei coli de hârtie ţinută la un metru distanţă). Distanţa la care s-a fotografiat: 13 miliarde ani-lumină, aceasta devenind astfel cea mai îndepărtată imagine obţinută vreodată din Univers.

De ce este respectiva imagine importantă? În primul rând, pentru că ne determină pe noi, oamenii, să realizăm cât de efemere sunt cu adevărat micile noastre probleme pământene, puse alături de imensitatea reală a Universului în care trăim! Într-o zonă imperceptibilă pentru noi au fost fotografiate aproximativ 1000 de GALAXII! Şi acestea sunt doar cele vizibile şi care existau acolo acum 13 miliarde de ani, aproape de începutul Universului (relativ la dimensiunea temporală perceptibilă de noi). Gândiţi-vă numai că fiecare din acele galaxii are milioane de stele, fiecare cu propriul sistem solar - lucru care face dacă nu imposibilă, atunci măcar extrem de improbabilă ipoteza că nu există viaţă! Puteţi realiza singuri că în celula noastră de Univers este foarte probabil să existe forme de viaţă care să aibă cel puţin câteva miliarde de ani avans comparativ cu propria noastră civilizaţie!

Viziunea asupra propriei existenţe mi s-a schimbat radical când am văzut pentru prima dată aceste imagini, în urmă cu aproape 3 ani, deoarece am început să privesc toate experienţele personale din perspectiva acestei grandioase evoluţii cosmice, ajungând destul de des la concluzia că multe din problemele actuale ale vieţii de zi cu zi sunt, cu certitudine, mărunţişuri - lucruri mult prea nesemnificative pentru a ne lăsa consumaţi de ele! Un Om al Viitorului are datoria de a privi la aceste imagini şi de a-şi schimba, în consecinţă, concepţiile astfel încât să fie în acord cu noua percepţie despre Cosmos! Doar aşa vom ajunge să călătorim printre stele, aşa cum e porunca Vieţii pentru întreaga Omenire! Legea evoluţiei nu iartă! Cei rămaşi în urmă, blocaţi în concepte şi mentalităţi anacronice, nu au ce căuta în rândul Creatorilor!

Vă las să contemplaţi imaginile de mai jos (click pe fiecare imagine pentru o versiune mărită)

Direcţia de fotografiere aleasă pentru HUDF (Hubble Ultra Deep Field)

Zona de fotografiere (în chenar galben) aşa cum e percepută fără instrumente optice

Superba imagine finală obţinută în urma procesării datelor

Adrian Păunescu - Lemn de foc

2010-02-05T11:52:00.002+02:00

Umbra - Lemn de foc

Şi va veni o vreme, când toate se vor spune
Şi ce-i banalitate, va deveni minune,
Şi va urca iubirea la rangul ei cel mare
Şi am să vin la tine, să cad de pe picioare.

Şi ca să-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne
Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne
Şi încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină
Să pot intra sub iarbă, să capăt rădăcină...

Şi când se lasă noaptea pe noi ca o arsură
Cu florile nebune, să te sărut pe gură...
Tu însuţi mă vei pune pe foc, cum se cuvine,
Dar când voi arde-n sobă, voi fi din nou cu tine.

Şi n-ai să ştii probabil,
Prin crivăţul de sânge,
De ce se uită focul
În ochii tăi.. şi plânge...

George Coşbuc - Copilă, tu crede poeţii ce scriu

2010-02-04T16:31:00.005+02:00

Umbra - Copilă, tu crede...

Copilă, tu crede poeţii ce scriu,
Căci lor li s-a dat o putere
S-audă mai bine, să simtă mai viu
Întreagă a lumii durere.

Ei sunt ca oceanul ce-neacă vrun mal,
Dar când se retrage, el lasă
Mai fin nisipişul, şi-aduse de val,
Ici-colo şi perle ne lasă.

Mihai Eminescu - Mai am un singur dor

2010-01-15T21:22:00.000+02:00

Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.

Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.

Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.

Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.

Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.

Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zâmbească iar.

Va geme de patemi
Al mării aspru cânt…
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.

George Coşbuc - Lupta vieţii

2010-01-15T15:34:00.001+02:00

Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.
Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.
Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.

O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.

E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.

Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor

Amintiri din copilărie

2009-12-23T13:24:00.006+02:00

Ieri s-au împlinit 20 de ani de la Revoluţia Română. Dacă aceşti 20 de ani au fost buni sau nu, dacă ceea ce trăim astăzi a meritat evenimentele din acel Decembrie de 1989, trebuie să decidă fiecare dintre noi pentru sine. Totuşi, o mare parte din copilărie mi-am petrecut-o într-o perioadă în care influenţele regimului comunist aveau încă greutate în societatea română, şi nu pot spune că a fost o copilărie care nu a meritat trăită. Din acele - multe - influenţe am păstrat ceea ce mi-a folosit: valorile.

Clipul de mai jos vine în continuarea primului post (oficial) de pe acest jurnal online şi scoate la lumină câteva din aceste valori din care acum multe au rămas doar în cărţile de istorie şi în albume şi amintiri peste care se aşterne încet negura timpului. Avem, ca oameni care ne-am format cu ceea ce a fost bun dintr-o perioadă mai întunecată pentru ţară, obligaţia de a nu da uitării valorile reale ale trecutului!

Pace, cer senin şi suflete asemenea!
Sărbători fericite, România!

Copilăria noastră vs. copilăria lor

Între dictatură şi oligarhie...

2009-10-26T12:09:00.004+02:00

Am asistat zilele astea la un război. Unul dur, fără focuri de armă, dar cu sute de victime, purtat pe tăcute, în culise, departe de ochii majorităţii unei comunităţi care asista contrariată şi fără drept de apel la ceea ce percepeau doar public, fără să poată discerne prin hăţişul de decizii luate pe argumente şi idei "din spatele scenei". O confruntare desprinsă parcă de la vârful politicii româneşti. O confruntare a orgoliilor, în care fiecare parte încearcă să îi ofere contra-candidatului lovitura fatală, doborâtoare.

Şi într-un moment de maximă luciditate, cum rar ne este dat să trăim, am realizat că ni s-a dat să alegem, fără a fi cerut vreodată acest lucru, între oligarhie şi dictatură. Şi la nivel macro-social, dar şi în războiul nevăzut, purtat de tabere nevăzute, cu arme nevăzute, un război în care singurul punct vizibil e rezultatul final, concluzia implacabilă a unui destin ce nu mai poate fi alterat, a unui timp care nu mai poate fi dat înapoi pentru a verifica "ce-ar fi fost dacă....".

Alegerea - simplă în esenţă - este între dictatură şi oligarhie (faptic, exact despre asta e vorba). Dincolo de toate acuzele la adresa uneia sau alteia dintre părţi, dincolo de toate lucrurile pe care le aprob sau dezaprob în comportamentul lor, eu aş alege dictatura - printr-o logică oarecum tâmpiţică, dar foarte practică (şi mie îmi plac lucrurile practice): în dictatură ştii exact cine e de vină când ceva nu merge.

Să fim sinceri: voi ce-aţi alege? Şi ce ne facem cu cei care nu au dorit şi nu doresc să aleagă?

Anti-contra...

2009-10-16T13:37:00.004+03:00

Astăzi, 16 octombrie 2009, cu ocazia Zilei Internaţionale a Hranei, a avut loc la Iasi o mare actiune ţintită împotriva lanţului de restaurante de tip fast-food, McDonald's. Numeroşii participanţi au manifestat pentru o hrană mai sănătoasă. Ce am văzut trecând astăzi pe acolo? 5 studenţei zgribuliţi, dar cu zâmbetul pe buze, împărţeau voioşi fluturaşi celor care treceau prin zona McDonald's. Unul dintre ei agita voios o bucaţică de carton pe care era scris cu un marker "16 octombrie - Ziua Mondială anti-McDonald's".

Sincere felicitări celor care au fost acolo - pe principiul "putini, da' buni, frate!"... Important e că au reuşit, aşa puţini câţi au fost, să nu lase semnificaţia acestei zile să treacă neobservată. :-D

Sunt masterand!

2009-09-21T18:45:00.009+03:00

Mai este o săptămână şi încep şi eu Master-ul, la Facultatea de Informatică din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. Mi s-a părut o idee bună sa menţionez aici ceea ce voi studia în următorii doi ani - o extindere binevenită a cunoştinţelor (deloc puţine) căpătate în cei 4 ani de Facultate şi aproape tot atâţia de lucru în dezvoltarea de software. Specializarea pe care o voi urma se numeşte "Securitatea Informaţiei". O adevărată aventură pentru cei pasionaţi de asta, aşa cum se poate vedea din lista de mai jos. ;-)

Anul I, semestrul 1

Tehnici avansate de ingineria programării
Cercetări operaţionale
Tehnologii Java
Practică de cercetare: criptografie aplicată

Anul I, semestrul 2

Securitatea reţelelor de calculatoare
Specificarea şi verificarea sistemelor
Protocoale de securitate: modelare şi verificare
Modele de securitate

Anul II, semestrul 1

Dezvoltarea aplicaţiilor Web
Securitatea sistemelor software
Securitatea reţelelor wireless şi a dispozitivelor mobile
Practică de cercetare: securitatea sistemelor de operare şi sisteme maliţioase

Anul II, semestrul 2

Logici de încredere în securitatea informaţiei
Securitatea comerţului electronic
Pachet opţional 1
1. O1: Managementul proiectelor
2. O2: Capitole speciale de inteligenţă artificială

YEEEEEEYYYY for meeee!!!

Just for fun...

2009-09-16T20:34:00.004+03:00

În virtutea zicalei:
      "- I know Kung Fu!
       - Kung who?"
am să vă spun un alt proverb chinezo-româno-african valabil în toată lumea (îl şi traduc, pentru non-români :-D):
     Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-I planurile tale de viitor... (If you want to make God laugh tell Him what you are planning for the future...)

Adrian Paunescu - Telefon peste moarte

2009-09-04T21:05:00.003+03:00

Walter Ghicolescu - Telefon Peste Moarte

În lumea numelor străine,
Mă simt, şi eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
Şi n-am ce număr să formez.

Trăiesc, fără speranţă, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.

De convorbiri cu ei sunt gata
Şi în necunoscut mă zbat,
Îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.

Au numere secrete parcă
Şi aparatul n-are ton,
Deodată aflu şi tresar că
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Şi uit că aţi plecat departe
Şi n-aveţi roaming, sub pământ.

Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar ştiu că mort e cel ce moare
Şi nu mai vine înapoi.

Şi, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem şi-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desfiinţat demult.

Şi, dacă o să ţinem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior.

Adrian Păunescu - Din nou dacii liberi

2009-09-03T19:38:00.007+03:00

Noi n-am avut nevoie
Să luam adeverinţe
Că vieţuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost şi vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.

La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Şi stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Şi-am râs de toţi barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.

Această dăm de ştire,
De sub pământul nostru,
Urmaşilor în care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-şi
Să nască dacii liberi
Spre răzbunarea noastră
Pe cel din urmă drum.

Numiţi şi ţara noastră
Cu numele ei dacic
Iubiţi pe nou veniţii
După atâţia ani,
Dar veşnic ţineţi minte
Că peste dacii liberi
Au tot călcat invazii
Şi altfel de romani.

Noi am rămas în glie
Şi devenim pădure,
Şi devenim recolte,
Să vă hrănim pe voi,
Şi temelia ţării
S-o întărim cu oase
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.

Cu tot ce năzăreşte
Din firea noastră veche,
Dăm Romelor de ştire,
Prin ierburi murmurind,
Că numai oboseală
Ne-a aşezat sub scoarţă,
Dar dacă e nevoie
Ne vom scula orïcând.

Crâmpeie de gânduri

2009-07-31T11:00:00.009+03:00

Câteva versuri scrise în nişte nopţi nedormite, când gândul îmi era plecat pe meleagurile bătrânei Anglii... Prietenii ştiu de ce! ;-) Sunt doar crâmpeie de gânduri captive în cuvinte şi rime ce nu poartă încă titluri...

Bătrâni stingheri, pecetluind ce-a fost sortit,
Ne-om regăsi în ziua cea din urmă,
Vom rătăci departe-n infinit
Şi om păşi pe-a Omenirii urmă.

Departe, visul nostru de demult,
Din vremurile când am fost mai tineri,
Ne va aduce-aminte filmul mut
Al unei după-amiezi târzii de vineri.

O lacrimă străină se ascunde
În pleoapele-mi visând ce s-a sfârşit,
Mi-e dor de tine şi de lumea noastră
Şi de un suflet ce-a uitat când a iubit...

---

Şi-a deschis cartea fără de timp
Cititorul destinelor noastre,
Mi-a vorbit de iubirea ce-ţi port,
Şi de serile calde, albastre...

---

Sunt înger şi demon, şi vis de lumină
Navigând pe un fulger de-argint,
Am viaţa mea-n mâini şi destinu-mi pe umeri
Urc mereu, neînvins, spre zenit!

Îţi scriu jurământul cu lumina polară
Şi astrele martori ne-or fi,
Vom dansa enigmatici pe o muzică-astrală,
Noi, doi tineri şi veseli copii...

Îmi arăţi că nu-i fum, nici durere,
Nici moarte, nici ură, nici chin,
Mireasă a vieţii, te urmez cu plăcere!
Dezleagă-mi viitorul divin!

Adrian Păunescu - Fosta iubire

2009-07-24T13:49:00.003+03:00

Cenaclul Flacăra - Fosta iubire...

Nici amintirea nu te mai păstrează
De-aş vrea să-ţi cânt m-aş poticni afon
Ai fost o nebunie şi o rază
Rămâi un numar vechi de telefon.

Aş vrea să te mai văd, dar nu se poate
Am auzit că te-am văzut cândva
Dar ca prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta dragă fiinţa ta.

Mai vine cineva şi mai îmi spune
Câte ceva de bine sau de rău,
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luând tot ce era al tău.

Cândva te presimţeam pe-o fâlfâire
Ştiam apropierea să ţi-o gust.
Acum chiar să mă tai tot nu am ştire
Că-mi e aproape pasul tău îngust.

A fost iubire? Sau minciună lungă?
Te rog dă voie gândului curat
Din depărtarea mea să te ajungă
La orice nume azi te-ai fi mutat.

Un telefon uitat şi o adresă...
Aud că suferi şi trăieşti urât
Şi-ţi cureţi zilnic cuvenita lesă
Şi tu, cu mâna ta, ţi-o pui la gât.

E greu să-ţi spun, dar viaţa împreună
Oricât de scurtă, m-a trimis să-ţi spun
Un adevăr mai grav ca o minciună,
Mai trist, mai inflamabil, mai nebun.

Nu mai exişti, eşti trăsnetul de vară
Ce mi-a lăsat în creier cer topit
Dar când te-am aruncat pe uşă-afară.
Eu cel mai mult atuncea te-am iubit.

Să-ţi spun să te întorci? Astepţi zadarnic,
Rămâi şi-mbracă-ţi viaţa în vopsea,
Mărită-te mai bine c-un paharnic,
Să aibă dromaderii ce să bea.

Acordutile piesei pe chitară:
Am Dm Am Em7 Am
Fm C G Am G Am Em7 Am

Octavian Bud - Niciodată...

2009-07-22T06:07:00.002+03:00

Octavian Bud - Niciodată...

Un cântec nu-i nimic în lumea asta,
Mai bine să-l zdrobeşti şi-apoi să-l taci,
Când el cu o iluzie nu umple
Ghiozdanele copiilor săraci...

Destul cu-atâtea găşti aristocrate
Ce caută şi-n cântece câştig,
Un cântec nu-i nimic dacă nu face
Mai cald în casele în care-i frig...

     Niciodată, niciodată
     Să nu uităm de cei mai trişti ca noi...

Dezmoşteniţii-şi caută o cale,
Nenorociţii trec cu paşii grei...
Nu ne putem închide-n cabinete,
Făcând uşor abstracţie de ei.

Mizeria există până-n oase,
Popoare mor şi indivizi decad,
Nu-i cântec pe pământ să nu miroase
A foc, a năduşeală şi a iad.

     Niciodată, niciodată
     Să nu uităm de cei mai trişti ca noi...

Şi dacă toate cântecele noastre
Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot,
Noi pentru cei săraci şi fără şanse
Suntem mereu datori să facem tot.

Măcar atât din toate să rămână
Din tot ce-am pătimit la focul mic,
Un vers, o spovedanie, un cântec
De partea celor care n-au nimic...

Just for fun: Bebe la botez!

2009-07-13T12:06:00.006+03:00

Ora 14:00. Multă lume în casă. Mama s-a coafat, tata are un soi de şervet verde legat de gât, cam ca babeţica mea, dar mai îngust. Arată caraghios, am râs de el. Bietul tata, crede că râd de fapt cu el. Oricum, suspect de multă agitaţie. Presimt că e în legătură cu mine. Ia să stau treaz. Nu, mamă, nu vreau să dorm şi nici să mănânc. Voi îmi pregătiţi ceva.

Ora 15:00. Au mai venit şi alţii. Vorbesc tare, râd. Din când în când se apleacă şi mă gâdilă. Ăsta-i un obicei tâmpit – ce, ne cunoaştem? Pe voi vă gâdilă necunoscuţii în dormitor? Ia să plâng niţel, poate mă ia mama-n braţe şi scap. Deci trag aer în piept, deschid gura şi…

Ora 15:45. Presupun c-am adormit. Adică trebuie să fi dormit, nu? că acuma m-au trezit. Ce mitocani… Bă, dormeam, da? Ce mă trambalaţi atâta? Na, că acum a apucat-o pe mama cheful să mă schimbe. Femeie, tu pe ce lume eşti? Lasă-mă-n pace să dorm! Ia să tragem aer în piept…

Ora 16:15. Credeţi că am chef de plimbare? Adică, zău, vă imaginaţi că asta vrea omu’ sâmbătă după-amiază pe la patru, să se dea cu maşina? Şi acum ne şi întoarcem, că cică au uitat un certificat de naştere. Asta mi se pare o prostie – ce, aveţi nevoie de dovezi că m-am născut? nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeţi? Vreau aaa-caaa-săăăă, la mine-n paaaat!

Ora 16:30. Oooo, ce de luminiţe-n camera asta! Şi ce tavan înalt! Miroase cam naşpa, n-ar strica o curăţenie generală, dar dacă n-au ferestre, nici n-ai ce să speri… Uite-i şi pe tipii ăştia, umblă-n rochii aurii cu mâneci negre, doi bărboşi… na că unul a pus mâna pe mine – ia gheara, bă naşpetule, ce-i cu manierele astea?

Ora 16:40. Cântă – sau aşa cred ei. Mama e Carmina Burana pe lângă ăştia. Aloouu, mă blues brothers, mai încet că nu mă mai aud gândind! Mă ţine-n braţe o tanti, habar n-am cine e, ăia rag de mama focului, e cam multă lume în spate, e şi oală mare în stânga, o masă… Cred că ăştia vor să mă mănânce. Băi, trebuie să scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cât mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!

Ora 16:50. Urlu în continuare. Pân-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar, în loc să mă scape din beleaua asta îngrozitoare (în care tot ea m-a băgat, dacă e să mă gândesc), a vent să-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mamă, că am nevoie acum? Ia-mă de-aici, nu-i vezi p-ăştia ce-mi pregătesc? Ce trădătoare… Nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva tocmai din partea ei.

Ora 17:00. Tanti m-a pasat la nenea, dar tot în spatele bărboşilor stau. Ăia fac vrăjitorii peste cartea de bucate, lumea îi aprobă cu gesturi stranii. În oala aia e apă, m-am prins. Nu văd de-aici dacă e vreun morcov şi niscaiva păstârnac înăuntru, dar n-am nici o-ndoială. Cred că mă fac ciorbă. Am încurcat-o rău de tot. Cred c-am şi răguşit, dar nu mă las – cineva trebuie să mă salveze şi pe mine. Cineva, oricine, ajutor!

Ora 17:05. Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, suckere, nu mă păcăleşti.

Ora 17:10. Nenea face avioane cu mitraliere şi cu bombe. Am tăcut, fazanul crede că datorită lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar îmi conserv puterile magice. Când or vrea să m-arunce-n oală, o să-mi iau zborul şi-o să le dau cu tifla din turlă. Roadeţi-vă unghiile, na, canibalilor.

Ora 17:15. Gata, pân-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masă, m-au dezbrăcat. Pentru o clipă am ajuns pe burtă, dar puterile magice n-au acţionat, n-am putut s-o şterg, deşi am încercat. Acum m-a luat bărbosul nr. 1 şi mă duce spre oală. Acum, ajutor acum! Bă, nu mă băga-năuntru, bă, stai aşa…

Ora 17:15. WHOA! S-a răzgândit, uite-l că mă scoate. Stai să ţip.

Ora 17:15. Nu, iar mă bagă-n oală. Mă, nebunule, termină!

Ora 17:15. Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu ştiu dacă vrea să mă înece pe bune, că mă ţine de nas şi gură. Poate vrea să mă sufoce? Mă deşteptule, tu respiri cumva pe alte găuri?

Ora 17:15. Dacă mai face asta încă o dată, pe bune dacă nu fac şi eu ceva pe el. Măcar atât. Ia, că mă ţine deasupra oalei, să mă scurg. Ce înapoiaţi… de prosoape n-aţi auzit?

Ora 17:20. Credeam c-am scăpat, că s-au îndurat. M-au luat de la oloi, m-au îmbrăcat la loc, dar m-au dat şi cu ulei şi tot lui nenea ăla m-au livrat şi ăla merge cu bărboşii într-o cameră secretă. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor ciorbă. Unde duceţi voi copiii mici, mă nenorociţilor? Ia să urlu un pic, poate atrag atenţia cuiva, deşi ăştia-s clar vorbiţi între ei.. Las’că scap eu şi vă dau pe mâna Poliţiei!

Ora 17:25. Nu trebuia să urlu. Mi-au băgat pe gât droguri cu linguriţa. Se-nvârte tot, mă ţin de bărbie să-nghit. Am reuşit să scuip un pic, dar bărbosul s-a ferit, e clar că are experienţă, pezevenghiul. În schimb, fraierul care mă ţine strâns în braţe e începător. Acum are o amintire de la mine pe rever.

Ora 17:30. Dhhroglgul ăla îşşşi mmfaşeee emfectul… mmmmhhhmmm… mi-e somn. Tu, trecătorule, dacă citeşti asta, să ştii că m-am luptat ca un bărbat şi-am fost învins mişeleşte. Adio şi să vă stau în gât.

Ora 18:00. M-am trezit din nou. Sunt viu, întreg.. Nu ştiu cum am scăpat, dar încă un botez nu mai suport. Băi, deştepţilor, sper că nu vă mai vine vreo idee săptămâna viitoare. Femeie, ia scoate sutienul şi fă-te-ncoa. N-am uitat că m-ai trădat acolo, dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame.

Just for fun: Religii

2009-05-18T21:16:00.004+03:00

Question: What is christianity?
Answer: It is the belief that a two-thousand-year-old jewish zombie can make you live forever if you symbolically eat his flesh and telepathically tell him that you accept him as your master, so he can remove an evil force from your soul that is present in humanity because a rib-woman was convinced by a talking snake to eat an apple off a magical tree in a wonderland.

Întrebare: Ce e creştinismul?
Răspuns: Este convingerea că un zombie evreu de 2000 de ani te poate face să trăieşti veşnic dacă îi consumi simbolic carnea şi îi comunici telepatic faptul că îl accepţi ca stăpân, astfel încât să poată îndepărta din sufletul tău forţele Răului prezente în oameni din cauză că o femeie fabricată dintr-o coastă a fost convinsă de un şarpe vorbitor să mănânce un măr dintr-un pom magic aflat în Ţara Minunilor.

Dar, pentru cei cărora le plac încă basmele... Nu vă faceţi probleme, fiecare religie are povistioarele ei comice!

Live long, and prosper!

Just for fun: calitatea codului

2009-05-01T12:46:00.006+03:00

O ipoteză interesantă:
The only valid measurement of code quality: WTFs/minute!
Sau, pe româneşte
Singura unitate de măsură universal valabilă pentru calitatea codului unei aplicaţii: 'Ce draq... / minut'!

Dincolo de ploi...

2009-03-19T00:08:00.004+02:00

Odyssey - Dincolo de ploi

Pe drumuri ascunse, prin munţi şi prin văi,
Se-ntoarce acasă un călător pribeag…
Şi noaptea atârnă pe umerii săi,
În lume-a plecat pe calul său pag…

Îl poartă-napoi sufletul însetat
Îl arde-n adânc ca un izvor nesecat…

Pe drum s-a oprit la o poartă, să ceară adăpost,
Căci de nopţi întregi rătăceşte fără nici un rost,
Veşmântul i-e rupt şi calul e mort…

Refren
Se grăbeşte s-ajungă dincolo de ploi
Dar până atunci mai înfruntă furtuni şi noroi,
Printre văpăi de fulgere de tunete,
E-un fulger şi el, e-un tunet şi el…

Mai este puţin şi are s-ajungă
Zâmbeşte în gând şi-şi vede de drum
Şi nu are nimeni curajul să-i spună,
Să-i spună că de-acolo să te-ntorci n-ai cum…

Dar el nu are de gând să se-ntoarcă…
Mai face un pas şi iată-l a ajuns la poarta…

Şi strigă vântului să se deschidă,
Şi mantia-i de pe umeri se preschimbă în hlamidă,
Căci el e regele de dincolo de ploi…

Refren
Se grăbeşte s-ajungă dincolo de ploi
Dar până atunci mai înfruntă furtuni şi noroi,
Printre văpăi de fulgere de tunete,
E-un fulger şi el, e-un tunet şi el…

Conversie numar la litere

2009-03-10T11:24:00.020+02:00

Am cautat pe Internet zilele astea, din necesitate mai mult decat din curiozitate, o metoda PHP care sa imi "traduca" un numar la formatul sau in litere (pentru completarea automata a unor documente). Din pacate, singura implementare de genul asta pe care am gasit-o functioneaza aproape oribil... Asa ca am scris eu una, pe care o postez aici, cu toate explicatiile necesare. Sper sa fie de folos cuiva (daca este, lasati si voi un comentariu cu opinia asupra codului).

<?php

/**
* Clasa face transpunerea numerelor in cuvinte
* E dezvoltata doar pentru limba ROMANA
**/
class NConv {

/**
* Methoda de separare a grupurilor de 3 cifre, si conversie (functie de nivel)
* Va returna [NaN] daca parametrul de intrare $num nu e numeric
* Va returna [huge] daca numarul este mai mare decat 999.999.999.999
* Parametrul $sep e utilizat pentru a specifica separatorul cuvintelor
* Rezultatul metodei este numarul in cuvinte (daca $sep nu e specificat, va fi un singur cuvant)
**/
function sirDeLitere($num, $sep = '') {
$num = strval($num);
if ($num == "0") return "zero";
for ($i = 0; $i < strlen($num); ++$i) if (!is_numeric($num[$i])) return "[NaN]";
if (strlen($num) > strlen("999999999999")) return "[huge]";
$conv = ""; $level = 0; $current = "";
while (strlen($num) > 0) {
if (strlen($num) > 3) {
$current = substr($num, (strlen($num) - 3));
$num = substr($num, 0, strlen($num) - 3);
} else {
$current = $num;
$num = "";
}
$crt = ($current != "000") ? $this->convGroup($current,$level, $sep) : '';
$conv = $crt.$conv;
++$level;
}
return $conv;
}

/**
* Methoda de conversie a grupurilor de 3 cifre
**/
function convGroup($nr, $level, $sep = '') {
$val = intval($nr);
if ($val == 0) return "";
$decun = $val % 100;
$hndr = floor($val / 100);
$levels = array(
'single' => array('', 'mie', 'milion', 'miliard'),
'many' => array('', 'mii', 'milioane', 'miliarde')
);
// Sufixul grupului
$sfx = $levels[($val == 1) ? 'single' : 'many'][$level];
// Diverse forme pe care numerele le pot lua, utilizate mai jos in functie de caz
$digits = array(
array("", "unu", "doi", "trei", "patru", "cinci", "sase", "sapte", "opt", "noua"),
array("", "un", "doua", "trei", "patru", "cinci", "sase", "sapte", "opt", "noua"),
array("", "o", "doua", "trei", "patru", "cinci", "sase", "sapte", "opt", "noua"),
array("", "un", "doi", "trei", "patru", "cinci", "sai", "sapte", "opt", "noua"),
array("", "un", "doua", "trei", "patru", "cinci", "sai", "sapte", "opt", "noua"),);
// Mai jos e algoritmul de conversie asa cum l-am gandit eu (admit ca nu e perfect, dar isi face treaba)
$text = $digits[2][$hndr].$sep.(($hndr == 1) ? 'suta' : (($hndr > 1) ? 'sute' : '')).$sep;
if ($decun == 0)  return $text.$sep.$sfx.$sep;
if ($decun < 10)  return $text.$digits[(($level == 0) ? 0 : (($level == 1) ? ($hndr > 0 ? 0 : 2) : 3))][$decun].$sep.$sfx.$sep;
if ($decun == 10) return $text.'zece'.$sep.$sfx.$sep;
if ($decun < 20)  return $text.$digits[3][$decun%10].'sprezece'.$sep.$sfx.$sep;
return $text.$digits[4][$decun/10].'zeci'.$sep.(($decun % 10) == '0' ? '' : ('si'.$sep.$digits[0][$decun % 10].$sep)).(($level > 0) ? ('de'.$sep) : '').$sfx.$sep;
}
}

// Run a test...
$ncv = new NConv();
echo $ncv->sirDeLitere(123456,' ');

?>

Decebal către popor - George Coşbuc

2009-02-25T10:51:00.001+02:00

Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul ca ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orşicind,
E plânset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pamânt,
Căci ei au cerul lor!

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vânzator vândut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!

Dragoste în fân

2009-01-27T13:26:00.007+02:00

Dragoste în fân
O melodie care îmi aminteşte de zile calde şi clipe magice dintr-un vis de copil... Versurile aparţin unuia dintre marii poeţi români contemporani, Adrian Păunescu.

Să mergem amândoi la strâns de fân
Şi soarele să ne lucească-n coasă,
Din când în când în urmă să-ţi rămân
Ca să te văd aprinsă şi frumoasă.

Pe fondul verde să te decupezi
În felul nimfei cu picioare brune
Şi-n patima magneticei amiezi
Eu să îmbrăţişez ce nu pot spune.

Acolo unde nu mai e cuvânt
Şi sângele începe brusc să fiarbă
Să cad asupra ta ca trunchiul frânt
Şi-n dragoste să ne-mbrăcăm în iarbă.

Şi să miroşi a sare şi-a trifoi
Şi să te-ntorc în paza umbrei mele
Şi să simţim tot cerul peste noi
Şi gărgăriţe clinchetind pe piele.

Şi leneşi scuturându-ne de fân
Să trăncănim un soi de amănunte
Din cele ce pe buze mai rămân
Când se arată ploaia dinspre munte.

Şi să uitam de noi într-adevăr
De forma noastră peste clăi rămasă
Şi tu să-ţi aranjezi zburlitul păr
Privindu-te în luciul blând de coasă.

Focul Viu - Zbor

2008-12-02T15:13:00.003+02:00

Focul viu - Zbor
Versurile originale, pe care le public aici, îi aparţin poetului Mircea Micu, şi sunt preluate din antologia online de poezie românească "Noul Orfeu". În transpunerea interpretată de Sorin Talos ele au fost puţin adaptate.

A fi

A fi peste mormântul verii,
Sedus de viaţă ca de-un dor
Mânz tânar degustând lumina
Sălbatic şi nerabdator.

Să crezi că nu există moarte
Că morţii sunt numai un fel
De fluturi adormiţi de muzici
Şi-nchişi în bile de oţel.

A fi uitat de toată lumea
A fi iubit de cine vrei
Când vin să te-ncălzească noaptea
Fragile, turmele de miei.

A fi pe-un câmp uitat de lume,
De smog uitat şi de maşini,
Tu singur duelând în aer
Cu săbiile unor crini.

A şti râzând, ca sânul tandru
Rotit în porţelan etern
Se surpă-n el pâna devine
Mormânt al laptelui matern.

Şi peste toate, ca un tigru,
Să treci râzând şi să te minţi.
Şi când ameninţă zăpada
S-o întâmpini cu o floare-n dinţi.

Focul viu - Aduceri aminte

2008-10-31T21:45:00.008+02:00

Focul viu - Aduceri aminte
Şi o alta înregistrare a acestei piese (multumesc, Oana!):

Oana Cotu cu Sorin Talos - Aduceri aminte
Sper să vă placă şi vouă!

Bunicul spunea că pe raze
Putem sa urcăm pân' la cer
Tu mori într-o mască de gaze
Eu mor într-un vechi submarin

Şi când ne rugam să mai ningă
De sănii făceam mereu rost
Tu mori sub beton de-adăpost
Eu mor într-o strâmbă carlingă

Refren:
În numele cui ne urâm?
În numele cui ne-omorâm?
Eu vreau pace, tu vrei pace,
El vrea pace, Ea vrea pace,
Noi vrem pace, voi vreţi pace
Însă pacea nu se face...
Nu se face cu război...
Ci cu oamenii din noi..

Ţin minte aveam şi-o bunică
Ziua torcea în pridvor
Tu tremuri pe-o mină de frică
Eu tremur şi vreau să te-omor

Iubeai nebuneşte o fată
Ceva mă rugai să-i compun
Tu mori într-un lagăr nebun
Eu mor pe o sarmă ghimpată

Refren...

Ţin minte plecarea din zori
În urmă lăsasem cătunul
Tu tragi dinspre mare cu tunul
Eu trag nuclear dintre nori...

Acum c-am visat rând pe rând
Destul cu aduceri aminte
Tu eşti o cenuşă fierbinte
Eu sunt o cenuşă zburând...

Refren...

Scrisori către Dumnezeu

2008-09-03T13:23:00.007+03:00

Cat de frumoasă e lumea privită prin ochii unui copil... Şi când apare o dilemă, copilul se întoarce către Atoateştiutorul Dumnezeu. Totuşi, sunt unele dileme la care nici Dumnezeu nu cred că are un răspuns cert. Exemplele sunt mai jos, în scrisori autentice ale unor copii nevinovaţi către Marele Creator:

Dragă Dumnezeule! Dacă eşti atent duminică în biserică, îţi arăt pantofii mei cei noi.

Dumnezeu! Vreau să trăiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie.

Poate Cain şi Abel nu s-ar fi omorât, dacă aveau camere separate. La noi, cu frate-meu, funcţionează…

Pun pariu că e foarte greu să iubeşti pe toţi de pe Pământ. Noi suntem doar patru în familie şi nu merge.

La şcoala de duminică ni s-a explicat ce şi câte faci. Cine-ţi face treaba când eşti în concediu?

De ce laşi oamenii să moară şi tot faci alţii în loc? N-ar fi mai simplu să-i laşi în viaţă pe ăştia?

De unde ai aflat că tu eşti Dumnezeu?

Cum se poate că pe vremuri ai făcut atâtea minuni şi acum nu-i nici una? Cum se poate, că în ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi.

Pentru balul mascat vreau să mă îmbrac în drac. Nu-i bai, nu?

Tu chiar aşa ai proiectat girafa, sau din greşeala a ieşit aşa?

Dumnezeule! Că ai făcut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le incurci între ele?

Tu ştii despre lucruri, înainte să fie inventate?

Bunicul a spus că Tu deja erai cand a fost el copil. Cât de vechi eşti?

Îţi mulţumesc pentru frăţior, dar eu m-am rugat pentru un căţel.

Cât timp am fost în vacanţă, tot timpul a plouat şi tăticul a fost tare nervos şi a spus nişte lucruri despre Tine… Dar te rog să nu-i faci rău!

Te rog să-mi trimiţi un ponei. Până acum nu ţi-am cerut nimic. Poţi verifica.

Doamne, Te rog, să mai pui o sărbătoare între Crăciun şi Paşte!

Niciodată n-aş fi crezut că movul se potriveşte cu portocaliul, panâ ce n-am văzut apusul de soare, ce ai facut marţi seară. A fost tare mişto…

E, sfinţiile voastre care ne băgaţi pe gât aberaţiile unor cărţi de poveşti, de v-aş vedea eu într-o discuţie pe domeniul vostru, încercând să combateţi logica acestor micuţi... Probabil ar fi un show demn de BBC!

Atunci când "a fi român" înseamnă să mânjeşti românii cu noroi...

2008-08-14T14:49:00.015+03:00

Să ne mai mirăm că străinii ne calcă în picioare, ne distrug Ţara bucată cu bucată, ne înrobesc şi ne impun "mai bine"-le lor, fără a ne întreba cum vedem noi o evoluţie în mai bine a acestei naţii? Păi ce ne mai miră, când semeni ai noştri, cu aceeaşi pretenţie că "sunt români", îşi ...(mă abţin)... în ceea ce noi, o mână de oameni adunaţi în Forumul OCTOGONUL, încercăm să construim? Când un tub digestiv ambulant, cu faţă umană şi pretenţii de luptător anti-manele, abia aşteaptă să moară 10 Oameni care încă mai au idealuri, doar pentru a se lăuda că el e cel care le-a jefuit cadavrele? Demonstraţie mai clară de "spirit românesc imbecilizat" nici că se poate. Vă prezint fără altă introducere, cea mai nouă găselniţă a zbaterii inutile a unora care-şi văd unele interese ameninţate:

http://huliganproduct[****].blogspot.com/

Adresa nu o voi scrie aici complet, din simplul motiv că până şi reclama negativă e tot o formă de reclamă, iar eu n-am de gând să le fac publicitate golanilor ăstora.

Aşadar, să facem o mică analiză a ceea ce s-a întâmplat. Pe data de 13 august 2008, la orele 12:52 PM apare pe pagina sus-menţionată articolul intitulat - aş spune, exagerat de sugestiv - "Destin măreţ", în care apar în ceea ce se vrea a fi un fragment de conversaţie pe messenger, părţi din unul dintre topic-urile de pe Forumul OCTOGONUL, comentate "la 'şto" de doi indivizi cu nume/id-uri "bine ascunse" in spatele unor steluţe... (Îi mulţumesc lui Marius Dacian Dobritoiu, alias "dacpanalacapat" pe Forumul OCTOGONUL, pentru promptitudinea cu care ne-a avertizat de apariţia articolului, la doar 39 de minute de la postarea sa iniţială.) Ei bine, susţin omuleţii aştia, sus şi tare (e drept, nici foarte sus, nici foarte tare), că atacuri psihice prin simpla folosire a unor cuvinte, expresii, semne de punctuaţie şi alte "meşteşuguri" gen text ingroşat, inclinat, colorat, subliniat sau de o anumită mărime, nu sunt posibile. Apoi, băieţucii aştia ne bagă foarte sugestiv într-o enumeraţie, exact între yoghini şi manelişti... Deh, cum poate o chestie minoră ca asta, să fie considerată "lovitură psi"? Citez mai jos din articol:

"z**** g*********: pe toti nebunii ii futem
G*** G****: da
z**** g*********: legionari, nazisti, comunisti, anti-comunisti, yoghini, octogonari, manelisti"

Au reacţionat totuşi ciudat de repede la comentariul pe care l-am oferit, şi pe care îl public mai jos, vizibil (că lor nu le-a plăcut să se vadă pe prima pagină, alături de articol, decât o scurtă perioadă de timp):

"Măi să fie... Şi măcar de aţi preciza VIZIBIL şi URL-ul - sursă al discuţiilor din post-ul ăsta, să poată lumea să citească tot topic-ul de pe Forum... Poate unii s-ar mai deştepta şi n-ar înghiţi chiar toate aceste măreţe aberaţii postate de voi doi aici.
Cutezaţi să ne băgaţi în aceeaşi oală cu yoghinii şi maneliştii? Habar nu aveţi ce principii ne animă, în cazul ăsta. Şi ca să vedeţi că e posibil să ştim şi noi ce e aia "luptă informativă", vă invit să vă continuaţi campania, şi să asistaţi neputincioşi la urmările acţiunii voastre!"

Să zicem că nici asta n-a fost lovitură, şi nici n-a declanşat (nu-i aşa?) vreo reacţie... Şi parcă îi văd contrariaţi: "Păi cum, nene? Noi purtăm discuţii şi tu spui că aplici lovituri psi? Astea-s baliverne!"... Chiar sunt curios cum or să înghită bobiţa ASTA!

Reacţia lor, aşadar? Bineînţeles, un alt "articol", de acelaşi calibru, exagerat de documentat şi de bine realizat, publicat pe data de 14 august 2008, la orele 10:21 AM... De parcă băieţeii ar avea stofă de jurnalişti sau de mari scriitori, cu vreo mie de enciclopedii la activ... Titlul, bineînţeles, plin de imaginaţie - la articol îi zic ei "Cutezati?!"... Ei bine, da, ţâncilor, eu sunt Om Cutezător! Şi, aşa cum voi vă... pe Forumul OCTOGONUL, cutez şi eu să mă... pe blog-ul vostru (doar că într-un stil mai "greu" puţin - sper să vă ducă mintea măcar să vă prindeţi ce vrea articolul ăsta să facă, şi să nu-l consideraţi o altă piesă de literatură scrisă "cu demnitatea lupului ciufulit", că nu e)!

Păi bine, măi omuleţi, şi acum vă întreb: aţi citit măcar o carte de psihologie aplicată, a scriitorului Pavel Coruţ, ca să aveţi habar ce anume comentaţi de fapt? De unde aţi scos-o pe asta cu "secta coruţienilor", când noi milităm împotriva religiilor şi misticismelor? Şi cum puteţi să îndemnaţi pe alţii, cu aroganţa unor puşti teribilişti şi prea bătuţi în cap ca să priceapă ceva, să ignore şi să arunce la "Recycle Bin" informaţii de la un Om care, peste toate câte le-a trăit, a fost timp de 5 ani şeful Direcţiei de Contrainformaţii a Armatei?

Vă urez să vă treziţi la realitate!

Învaţă (din lirica norvegiană)

2008-07-25T14:30:00.003+03:00

Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcari ca toate-s numai fum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stancă cum neclintit să şezi,
Învaţă de la Soare cum trebuie s-apui,
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin viaţă de neclintit să treci.

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape să nu dai înapoi,
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nfrunţi furtuna grea,
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi,
Învaţă de la luna să nu te înspăimânţi,
Învaţă de la floare să fii curat ca ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa,
Privşste sus la vulturi când umeri-ţi sunt grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei,
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci.

Profituri bat pe la ferestre... (?!)

2008-06-20T18:42:00.006+03:00

Am renuntat să mai strig "Cât mă doare!",
Când VOI! aţi ucis o speranţă,
Cand călcaţi, prin cuvinte,-n picioare
O muncă, o lume, o viaţă...

Poate ştiţi voi, cât poate răni
Un cuvânt aruncat in neştire,
Un vers transformat în sicriu,
Pentru voi, pentru noi, pentru mine?

Prea târzii sunt scuzele mele,
Şi-ale voastre, tot prea târzii,
Nu mai curge pic de viaţă prin ele...
Nu-mi plec capul! Învăţaţi a gândi!

Ninsoarea de adio

2008-05-27T15:43:00.008+03:00

Beatrice Cristea - Ninsoarea de adio
O piesă absolut superbă!

Aseara cand ne desparteam, aseara,
Tot mai era un pic de primavara,
Acum arunca ochii pe fereastra,
A viscolit pe despartirea noastra.
Distanta s-a-nmultit cu alb de moarte,
Departe s-a facut, foarte departe,
Si ninge intre noi ninsoare mare,
Ninsoare de sfarsit de calendare...

R: Si ochii nu mai au ce sa mai vada,
Doar urme de jivine prin zapada,
De ocna-i viscolul ce-mi arde rana
Si-ascult de sub zapezi siciliana.

Si a venit ninsoarea alb-albastru
Sa parafeze totul cu dezastru,
Sa iasa lupii, agentii foamei sure,
Din fiecare palcuri de padure,
Sa vina prin orase mari dihanii
Si caii aburind sa traga sanii
Si posta, in aceste vremuri stranii,
Sa-ntarzie cu lunile si anii...

Si vor veni dezastre de tot felul
Precum m-anunta trist violoncelul
Si harpa, si pianul ma omoara
Reverberandu-mi fulgii de afara.
Mai latra undeva de frig un caine
Dar tu ce faci in ziua fara maine,
De fapt de ce te-ntreb, cand eu din mine
Mi-am interzis sa stiu ce-i rau sau bine?

Sa vezi si tu ce strigat tragic este
Sa nu-mi mai dai de tine nici o veste,
Deocamdată ninge praf de raza
Si drumurile noastre se blocheaza.

Si nu mai stiu de-i noapte sau de-i ziua,
E doar ninsoarea noastra de adio...

Pete de culoare si tonuri de gri

2008-05-15T12:17:00.005+03:00

Alex loves Google!

In memoriam...

2008-05-13T02:45:00.008+03:00

În clipa
Când ultima fărâmă de muritor apune în mine,
Uriaşul cu inimă de Om îmi suspină dorul de voi...
Din foşnetul frunzelor aud poveştile părinţilor,
În clipocitul Izvorului Fermecat îmi oglindesc
Fericirea clipelor petrecute alături de prieteni,
În nemărginirea Cerului înstelat
Privesc cu uimire Marea Taină...

Şi ştiu că astăzi voi deveni şi eu
Suflet nemuritor,
Călător pe drum de aştri
Către netrăitele Lumi
Pe care
În trupul meu de carne şi sânge
Le pot atinge doar în vis...

Vă las cu bine,
Oameni,
Şi vă aştept
La începuturile Nemărginirii...

In memoriam Ana C.

He wishes for the Cloths of Heaven - by W. B. Yeats

2008-05-10T21:33:00.004+03:00

Had I the heavens' embroidered cloths,
Enwrought with golden and silver light,
The blue and the dim and the dark cloths
Of night and light and the half-light,
I would spread the cloths under your feet:
But I, being poor, have only my dreams;
I have spread my dreams under your feet;
Tread softly because you tread upon my dreams.

Şi o traducere în limba română (fără pretenţia de a fi altfel decât aproximativă)

Daca aş avea veşmintele alese ale Cerului,
Brodate cu lumină de aur şi argint,
Hainele albastre sau asfinţind sau întunecate
Ale nopţii şi luminii şi crepusculului,
Aş aşterne aceste haine sub tălpile tale:
Dar eu, fiind sărac, am doar visele mele;
Am aşternut aceste vise la picioarele tale;
Păşeşte uşor, fiindcă păşeşti pe visele mele...

NIGHTWISH - The Islander

2008-05-01T17:24:00.008+03:00

An old man by a seashore
At the end of day
Gazes the horizon
With seawinds in his face
Tempest-tossed island
Seasons all the same
Anchorage unpainted
And a ship without a name

Sea without a shore for the banished one unheard
He lightens the beacon, light at the end of world
Showing the way lighting hope in their hearts
The ones on their travels homeward from afar

This is for long-forgotten
Light at the end of the world
Horizon crying
The tears he left behind long ago

The albatross is flying
Making him daydream
The time before he became
One of the world`s unseen
Princess in the tower
Children in the fields
Life gave him it all:
An island of the universe

Now his love`s a memory
A ghost in the fog
He sets the sails one last time
Saying farewell to the world
Anchor to the water
Seabed far below
Grass still in his feet
And a smile beneath his brow

This is for long-forgotten
Light at the end of the world
Horizon crying
The tears he left behind long ago

So long ago
So long ago

This is for long-forgotten
Light at the end of the world
Horizon crying
The tears he left behind so long ago

So long ago...

Baladă doinită din loc în loc, de amorul artei

2008-04-16T16:06:00.005+03:00

Aceasta e balada în 7 acte a unui premierică Tăricică, în fruntea unui guvernuţ simpluţ şi confuzuţ, şi pupător îndisitor al între-celor două camere împreunate ale parladementului unui stat de tranziţie (de la economie comunistă, la economia inexistentă).

== I ==

A fost odată ca-n poveşti,
A fost cu-a ei moşie,
O ţară cum nu mai gaseşti,
O mândră Ro...'rice ţară având ca vecini Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Ucraina, Republica Moldova şi Marea Neagră (nu dăm numele pe post, că facem reclamă şi ne amendează CNA-ul...)

== II ==

Pe dealul din parcare stătea un papagal,
Călare pe un Harley la care-i zice cal,
Şi îl durea genunchiul, şi se ruga la Sfântul
Să nu mai ia în viaţă contacte cu pământul...

La masa cea rotundă dintr-un mareţ palat,
Cu nume de izbandă, dar oameni de...mocraţi
Vitejii el şi-adună, ei vin cu-a' lor căruţe,
Cu aere de Maybach, Merţane şi Skoduţe...

== III ==

O, tu, viteaz T'riceanu,
Cum ne-ai chemat tu azi,
Să facem, auzi: treabă!
Şi încă pentru alţi'?

Nu ne-ai lasat la mândre,
Nu ne-ai lasat în vile,
Să mai dormim oleacă,
Să mai visăm mândrie

De ţară descălţată,
De ţară dezbrăcată,
De ţară fermecată,
La noi, retrocedată...

Dar T'ricică se scula...
(A se citi "se ridica")
Pe-ai lui fraţi îi saluta
Şi aşa el le grăia:

== IV ==

O, voi, viteji ca mine, cu spada ridicată,
Pe care la popor o dam mereu, pe toată,
Avem în stocul nostru cateva mii de beţe,
De alea cu memorii, şi nu le vor clienţii...

- Cam câte mii?, rosteşte din ochelari de soare,
Privirea unui m'nistru mân(c)at de-o întrebare...
- Vreo 4 mii de mii... cam 4 milioane,
Răspunde promt 'riceanu cu ochii în dosare...

== V ==

Şi au stat şi s-au sfădit,
Pân' ideea le-a venit
Să dea cele stick-uri, frate,
La... elevii de la sate...

Că le-au dat calculatoare
(Pe hartii aşa stă scris!
Că, de fapt, cu ochii-n Soare
Au ramas cei cu-acest vis...).

== VI ==

Şi aşa se-adună
În ziua cea buna
Trei sute de miei
Cu 2 ciobănei,

În două turmiţe
Fară Mioriţe,
Să voteze lege,
Mintea să le lege

La elevi
Cu coroniţe
De stick-uri
Cu luminiţe...

== VII ==

Azi aflai din ziar această poveste,
Şi v-o spun şi vouă: alta nu mai este
Ţară ca a noastra,
Mandră şi frumoasă,
Cu copii înfometaţi,
Cu memory-stick dotaţi...

Zamolxe - de Lucian Blaga

2008-04-14T11:34:00.015+03:00

În clipele din urmă, ce-mi vor bate
Rar -
Cu inima lor obosită,
Când Soarta cu genunchii
Pe trupul meu învins
Neîndurătoare îmi va stoarce
Din pieptul celei
Din urmă
Dureri
Puterea de a mai striga,

Aş vrea s-o simt atunci deasupra-mi istovită
De lupta dintre mine şi ea,
Ca să-nflorească într-un surâs
Pe buza-mi moartă întrebarea: "Îndrăzni-va Soarta
Să mai înceapă a doua oară lupta
C-un visător?"...

Giganţii - ep. 2

2008-03-25T17:32:00.003+02:00

Acum câteva zile m-am reîntâlnit cu numele acestui Om, un vizionar, un gigant al culturii naţionale şi universale. Iată una din ultimele sale două poezii, adevărate premoniţii versificate, scrise ca un testament cu o zi înainte de tragicul asasinat care a privat prea vremelnic Ţara de geniul său:

Brad bătrân
de Nicolae Iorga

A fost taiat un brad bătrân
Fiindcă făcea prea multă umbră
Şi-atuncea din pădurea sumbră
S-a auzit un glas păgân.

O, voi ce-n soare cald trăiţi
Şi-aţi răpus strămoşul vostru
Să nu vă strice vouă rostul
De ce sunteţi aşa grăbiţi?

În anii mulţi cât el a fost
De-a lungul ceasurilor grele
Sub paza crengilor rebele
Mulţi au aflat un adapost

Moşneagul, stând pe culme drept,
A fost la drum o călăuză
Şi-n vremea aspră şi ursuză
El cu furtunile-a dat piept

Folos aduse cât fu viu
Şi mort acuma, când se duce,
Ce alta poate-a vă aduce
Decât doar încă un sicriu?

Giganţii (Giants) - ep. 1

2008-03-24T17:39:00.007+02:00

The last great romantic European poet, Mihai Eminescu is one of the Gods of Romanian culture. This poem is but a small part of his vast work, meant to share some light and strip away some of the darkness that Time brought over our old history... I hope the voice of the Great White Wolf, our ancestors' symbol and protector in times of great trouble, will be heard by all those who choose to ignore their roots in the Land and the Sea of this Country.

A Dacian's Prayer
by Mihai Eminescu
(1879, Translated by Corneliu M. Popescu)

When death did not exist, nor yet eternity,
Before the seed of life had first set living free,
When yesterday was nothing, and time had not begun,
And one included all things, and all was less than one,
When sun and moon and sky, the stars, the spinning earth
Were still part of the things that had not come to birth,
And You quite lonely stood... I ask myself with awe,
Who is this mighty God we bow ourselves before.

Ere yet the Gods existed already He was God
And out of endless water with fire the lightning shed;
He gave the Gods their reson, and joy to earth did bring,
He brought to man forgiveness, and set salvation's spring
Lift up your hearts in worship, a song of praise enfreeing,
He is the death of dying, the primal birth of being.

To him I owe my eyes that I can see the dawn,
To him I owe my heart wherein is pity born;
Whene'er I hear the tempest, I hear him pass along
Midst multitude of voices raised in a holy song;
And yet of his great mercy I beg still one behest:
That I at last be taken to his eternal rest.

Be curses on the fellow who would my praise acclaim,
But blessings upon him who does my soul defame;
Believe no matter whom who slanders my renown,
Give power to the arm that lifts to strike me down;
Let him upon the earth above all others loom
Who steals away the stone that lies upon my tomb.

Hunted by humanity, let me my whole life fly
Until I feel from weeping my very eyes are dry;
Let everyone detest me no matter where I go,
Until from persecution myself I do not know;
Let misery and horror my heart transform to stone,
That I may hate my mother, in whose love I have grown;
Till hating and deceiving for me with love will vie,
And I forget my suffering, and learn at last to die.

Dishonoured let me perish, an outcast among men;
My body less than worthy to block the gutter then,
And may, o God of mercy, a crown of diamonds wear
The one who gives my heart the hungry dogs to tear,
While for the one who in my face does callous fling a clod
In your eternal kingdom reserve a place, o God.

Thus only, gracious Father, can I requitance give
That you from your great bounty vouched me the joy to live;
To gain eternal blessings my head I do not bow,
But rather ask that you in hating compassion show.
Till comes at last the evening, your breath will mine efface,
And into endless nothing I go, and leave no trace.

Rugaciunea unui Dac
de Mihai Eminescu

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Cãci unul erau toate si totul era una;
Pe când pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã,
Pe-atunci erai Tu singur, îmcât mã-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cãrui plecãm a noastre inemi?

El singur zeu stãtut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dã suflet si lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i,
El este moartea mortii si învierea vietii!

Si el îmi dete ochii sã vãd lumina zilei,
Si inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers,
Si tot pe lângã-acestea cersesc îmc-un adaos:
Sã-ngãduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Sã blesteme pe-oricine de mine-o avea milã,
Sã binecuvinteze pe cel ce mã împilã,
S-asculte orice gurã ce-ar vrea ca sã mã râdã,
Puteri sã puie-n bratul ce-ar sta sã mã ucidã,
S-acela între oameni devinã cel întâi
Ce mi-a rãpi chiar piatra ce-oi pune-o cãpãtâi.

Gonit de toatã lumea prin anii mei sã trec,
Pân’ ce-oi simti cã ochiu-mi de lacrime e sec,
Cã-n orice om din lume un dusman mi se naste,
C-ajung pe mine însumi a nu mã mai cunoaste,
Cãci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
Cã pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o –
Când ura cea mai crudã mi s-ar pãrea amor...
Poate-oi uita durerea si voi putea sã mor.

Strãin si fãr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în ulitã l-arunce,
S-aceluia, Pãrinte, sã-i dai coroanã scumpã
Ce-o sã amute cânii, ca inima-mi s-o rumpã,
Iar celui ce cu pietre mã va izbi în fatã,
Îndurã-te, stãpâne, si dã-i pe veci viatã!

Astfel numai, Pãrinte, eu pot sã-ti multumesc,
Cã tu mi-ai dat în lume norocul sã trãiesc.
Sã cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre urã si blestemuri as vrea sã te înduplec,
Sã simt cã de suflarea-ti suflarea mea se curmã
Si-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã!

(1879, 1 septembrie)

Ecou de plumb

2008-03-21T13:06:00.003+02:00

Bacovia-mi zâmbeşte din sicrie
De plumb, din care-a picurat un vers,
Şi iar pornesc, pribeag nebun, a scrie
Rime tăcute, fără de-'nţeles...

Picături de amintiri

2008-03-21T13:00:00.006+02:00

Te priveam visând, cum stai întinsă
Pe patul gol, zâmbind către un gând,
Şi rătăceai prin vise, murmurând
O fericire 'naltă şi aprinsă...

De veghe

2008-03-12T00:17:00.004+02:00

In lume mea de vise ma retrag,
Uitat si surd, nemuritor si drag,
Luceafar pentru chipul tau frumos,
Rebel pagan, privind la tine-n jos...

Întors din pribegie...

2008-03-10T17:09:00.008+02:00

Pe când Cerul şi Pământul erau una,
Pe când Soarele se-mbrăţişa cu Luna,
Aveam şi noi o mândră Ţară-albastră,
Aveam şi munţi, şi mări, şi Limba noastră...

Dar aţi venit voi, neamuri pribegite,
Voi, ce nu ştiţi de zile însorite,
Şi ne-aţi ucis tot ce aveam mai sfânt,
Mai scump, mai luminos pe-acest Pământ.

Ne-aţi învăţat cu biciul ce-i sclavia,
Ne-aţi făcut robi la noi în România
Şi ne-aţi furat Străbunii din mormânturi,
Să nu mai auzim de-a lor vechi cânturi.

Dar azi se-ntoarce-acas' al nostru Zeu
Zamolxe, şi ne-aduce deceneu
Ca să ne-nveţe iar ce-i Sfânta Lege
Şi-ale robiei lanţuri să dezlege.

În Munte, Lupul Alb îşi strigă cântul,
Ne cheamă să ne luăm 'napoi Pământul
Şi libertatea, limba şi Străbunii,
ŞI NEÎNFRÂNŢI SĂ STĂM ÎN CRUCEA LUMII!

NIGHTWISH - Creek Mary’s Blood

2008-02-26T17:39:00.010+02:00

Soon I will be here no more
You’ll hear my tale
Through my blood
Through my people
And the eagle’s cry
The bear within will never lay to rest

Wandering on Horizon Road
Following the trail of tears

White man came
Saw the blessed land
We cared, you took
You fought, we lost
Not the war but an unfair fight
Sceneries painted beautiful in blood

Wandering on Horizon Road
Following the trail of tears
Once we were here
Where we have lived since the world began
Since time itself gave us this land

Our souls will join again the wild
Our home in peace ‘n war ‘n death

Wandering on Horizon Road
Following the trail of tears
Once we were here
Where we have lived since the world began
Since time itself gave us this land

Wandering on Horizon Road
Following the trail of tears
Once we were here
Where we have lived since the world began
Since time itself gave us this land

Hanhepi iyuho mi ihanbla ohinni yelo
O sunkmanitutankapi hena,
sunkawakanpi watogha hena,
oblaye t’ankapi oihankesni hena

T’at’epi kin asni kiyasni he
akatanhanpi iwankal

Oblaye t’anka kin
osicesni mitakuyepi òn

Makoce kin wakan
WakanTanka kin òn

Miwicala ohinni - Hanhepi iyuha
kici - Anpetu iyuha kici halo

Mi yececa hehaka kin yelo, na
ni yececa sunkmanitutankapi
kin ka mikaga wowasaka isom

Uncipi tuweni nitaku keyas ta k’u

Unwakupi e’cela e wiconi
wanji unmakainapi ta halo

Anpetu waste e wan olowan
le talowan winyan ta yelo

Unwanagi pi lel e nita it’okab o’ta ye

Untapi it’okab o’ta

Na e kte ena òn hanska ohakap
ni itansni a’u nita ihanke halo

Traducerea în engleză a ultimei părţi din videoclip:

I still dream every night
Of them wolves, them mustangs, those endless prairies
The restless winds over mountaintops
The unspoilt frontier of my kith n`kin
The hallowed land of the Great Spirit
I still believe
In every night
In every day
I am like the caribou
And you like the wolves that make me stronger
We never owed you anything
Our only debt is one life for our Mother
It was a good day to chant this song
For Her

Our spirit was here long before you
Long before us
And long will it be after your pride brings you to your end

Fara cuvinte...

2008-01-25T12:44:00.004+02:00

Privesc imaginile din galerie, tăcut, speriat parcă de posibilitatea ca vraja acestor forme imaculate să se rupă... Aceste creaţii suntă mărturie vie că geniul uman nu cunoaşte limite. Mai multe exemple se găsesc pe site-ul autorului.

2008-01-19T02:36:00.002+02:00

Nemuritorul
de Pavel Coruţ

Cu mult mai tare decât voi
E Omul care poartă
Speranţa moartă-n ochii goi,
Credinţa-n suflet, moartă.

Un capăt de speranţă-aveam,
Voi l-aţi aflat şi l-aţi ucis.
Zadarnic! Din eternul Neam,
Am înviat speranţa-vis.

Credinţa-n viaţă, dram cu dram,
Mi-aţi omorât-o în dureri,
Dar a-nviat-o-al Vieţii ram
Ce nu cunoaşte azi, nici ieri.

Din trupu-mi, carne-aţi sfâşiat
Şi oasele mi-aţi tras pe roţi,
De vraja Vieţii înviat,
Eu vă privesc în ochi pe toţi.

Zdrobit, în pulbere căzut,
Lovit în şfichiuri de nevoi,
M-am ridicat cum n-aţi crezut:
Cu mult mai tare decât voi!

Tragicomedia vedetelor - Episodul 1

2008-01-07T15:22:00.005+02:00

Trist, dar adevărat - o viziune comică pe care o au unii dintre cetăţenii Statelor Unite ale Americii despre Lumea în care trăiesc:

(Translation) Sad, but true - a comic vision that some of the US citizens have, about the World they live in:

Povestea Lupului Alb

2007-12-21T11:59:00.002+02:00

Într-o haită de lupi suri, s-a născut un lup alb. Era puternic şi cutezător, aducând cea mai puternică pradă pentru haita sa. Şi totuşi, nu era iubit, pentru că era…diferit. Într-o noapte, când lupul alb dormea ostenit, întreaga haită a sărit să-l sfâşie. Muşcau cu furie dementă să distrugă acest unicat al naturii. Căzut în genunchi, lupul alb nu întelegea: propria-i haită? De ce? Viaţa se scurgea din el, toată… Înca o clipă şi ar fi păşit marele prag catre moarte. Propria-i haită?... De ce?... De ce?!

O reacţie a subconştientului, ca un fulger stelar: ideea extremei originalităţi! Pătruns de o forţă supranaturală, lupul alb s-a ridicat! A sfâşiat! A distrus! A învins! De atunci, lupul alb nu mai trăieşte în haită, şi nu doarme niciodată. De atunci, Lupul Alb cu ochi luminoşi străjueşte din stema spiritului nostru la respectarea Legii Străbunilor.

De veţi găsi vreodată oameni morţi în somn, cu privirea aţintită către înalturi şi figura crispată de groază, să ştiţi că au fost sfâşiaţi de Lupul Alb…

O poveste ascunsă în suflet, pe un altar de vise... Şi porunca străbună: "Cine nu respectă Legea, va muri răpus de Fiară!". Cu sufletul, îl văd mereu lângă mine: un Lup Alb cu ochii blânzi. O Fiară cu suflet de Om. În fiecare noapte, cand dorm, îmi apare în vis. Mereu singur, niciodată în haită. Mă priveşte cu ochii săi pătrunzători. Îmi spune că drumul e lung şi trebuie să-l parcurg singur. Neînfrânţii sunt mereu singuri...

A fost odata ca-n poveşti...

2007-12-14T10:37:00.002+02:00

Am vrut ca primul post pe blog să fie unul special. Vi-l dedic vouă, Neînfrânţilor! Celor care încă ne apăraţi trecutul, prezentul şi - de ce nu? - viitorul nostru şi al celor ce ne vor urma. Mesajul de mai jos l-am primit şi eu pe mail, ca atâţia alţii. Îl postez aici, mărturie că noi şi generaţia din care facem parte nu suntem o generaţie de învinşi de soartă! Suntem liberi, inteligenţi, cutezători! Suntem, asemenea străbunilor, Oameni cu puterea de a ne crea singuri Destinul. Oameni păşind demni pe Calea Omului, după vechea Lege: înainte, mereu înainte...

Aceasta este o scrisoare nostalgică, adresată celor care fac parte din generaţia NOASTRĂ, GENERAŢIA X.

Născuţi la începutul anilor '80, vedem acum, în anul 2007, cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o ei, şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar ne pricepem la istorie şi la politică mai mult decât cred bătrânii, care bombăne în spatele nostru că “noi nu ştim nimic”.

Suntem ultima generaţie care a jucat "Ascunsea", "Castel", "Raţele şi Vânătorii", "Ţară ţară vrem ostaşi", "Prinsea", "Sticluţa cu otravă", "Pac Pac", "Hoţii şi vardiştii", ultimii are au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) şi primii care am văzut desene animate color.

Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gaşcă.

Băieţii şi-au scris numărul fotbalistului preferat cu pastă de dinţi pe tricouri, iar fetele şi-au cusut pe blugi steluţe şi inimioare.

Noi am fost ultimii Şoimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am învăţat poezii în româneşte la grădiniţă, nu în engleză, şi am cântat "MULTI ANI TRAIASCĂ", nu "HAPPY BIRTHDAY" la aniversări.

Spuneam "mişto" şi "fain" în loc de "cool".

Am sorbit din ochi "Beverly Hills", "Melrose Place", "Twin Peaks", "Dallas"... şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.

Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciudă că nu avem şi noi subtitrare să înţelegem de ce naiba s-a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum, sau puştile alea absolut superbe de apă.

Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală...

Noi am ascultat şi "Metallica", şi "Ace of Base", şi "DJ Bobo", şi "Michael Jackson", şi "Backstreet Boys", şi "Take That", şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de "Abba", şi de "Queen", cât şi de noile nume gen "50 Cent" şi "Britney Spears". Pe ei, dacă îi întrebi, "muzica a început cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!".

Am citit "Licurici", "Pif şi Hercule" (care aveau cadou nişte jucării bestiale) şi am băut "Cico" şi sucuri de la tec fără să ne fie teamă că au prea multe "e"-uri, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruşi.

Noi am înjurat arbitrul care ne-a furat la meciul cu Danemarca, şi poate că tot noi i-am trimis 10000 de mailuri de "dulce".

Noi nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam "Dolby Surround", tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam "Nintendo" sau "Playstation", ci jocuri "Tetris" şi jocuri de televizor de care ne plictiseam la o lună după ce le cumpăram şi le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia aşteptam la chefuri să jucam "Fântâniţa", sau "Flori, fete sau băieţi", sau "Sticla", sau "Adevăr sau Provocare", sau orice ne dădea un pretext să pupăm "pe gură" pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care încă au mai "cerut (sau li s-a cerut) prietenia", care încă roşeam la cuvântul “SEX”, care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperând că iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" că ne place de el/ea.

Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfăcut de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am băut doar apă îmbuteliată, ne-am tăvălit şi bălăcit prin toate bălţile, şi nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam.

Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea "Feriţi-vă de magaruş".

Suntem o generaţie de învingători, de visători, de first-timers…

Daca eşti de-al nostru… Felicitari!

Către înalt...

2006-12-03T20:55:00.000+02:00

Închid ochii, iar mintea îmi pleacă în căutarea destinului. Sunt pe un vârf de munte, acolo unde mi-e locul, alături de Străbuni. Şi ştiu că moartea şi viaţa îmi sunt, de azi înainte, egale. Când va sosi timpul, mă voi alătura lor, celor care şi după moarte îşi slujesc Neamul. Până atunci, voi trăi aşa cum am învăţat: pentru Neam şi Ţară. Nu îmi voi pleca fruntea în faţa nici unui muritor, ştiind că din nevăzut, Străbunii îmî veghează destinul şi paşii. Şi fiindcă viaţa şi moartea pot deveni destin doar împreună, le voi avea pe amândouă drept călăuze.

România, TREZEȘTE-TE!!!

2005-03-11T20:31:00.004+02:00

Întrebare: Ce e mică, la vreo 50 de ani, pe 4 roți, două mari și două mici, cerând bani?
Răspuns: o femeie în scaun cu rotile, cerșind 1000 de lei în fața Palatului Culturii din Iași, ca să îsi poată cumpăra un pansament, să mai trăiască încă o zi din viața asta mizeră.

Nu e banc, nu e nici măcar un eveniment comic. E o stare de fapt pe care o prezintă din plin România modernă. Am mai văzut cerșetori, de unii mi s-a făcut milă, pe lângă alții am trecut plecând capul, neputincios în fața suferinței lor. Însă femeia asta mi-a blocat pur și simplu gândirea. Aseară, pe toate posturile de știri, un caz similar: un pensionar doarme în spital pentru a prinde loc la coadă, astfel încât să primească rația de insulină pe care statul român ar trebui să i-o garanteze lunar. A MUNCIT O VIAȚĂ DE OM PENTRU CÂTEVA PICĂTURI DE MEDICAMENT, PE CARE NU ÎȘI PERMITE SĂ LE CUMPERE! Până când, ROMÂNILOR? Poate că textul acesta va fi citit și de cei cărora le este destinat, de cei care ar avea puterea să schimbe ceva.

Speranța moare ultima... Dar, în final, moare și ea...

Praf de amintiri

2004-11-06T20:39:00.000+02:00

Fumul greu al anilor pierduți...
Îl văd, îl respir:
Îmbie la MOARTE!
Plătesc cu eternitatea
Puterea de a gândi!
Şi abisul netimpului mă cuprinde...

Ce vise de copil cuminte:
Lumea va înceta să mă schimbe
Căci eu voi învăța să schimb lumea!
Dar am murit, iar lumea e în continuă schimbare...

Oare unde sunt anii aceia,
Anii când tinereţea inimii de copil
Ne învăţa să zburăm?

Deşi goi am păşit pe lumea asta
Şi goi o vom părăsi,
Cuget:
Când ne-au învăţat,
Părinte,
Să ne vindem rostul nostru pe Pământ
Pentru o bucată din Tot-Ce-Trece?

Născut pentru a învinge!

2004-07-10T20:41:00.001+03:00

Am fost oare şi eu copil? Poate, odată, cu mult, mult timp în urmă... Acum, la cei 20 de ani ai mei, înţeleg mai bine decât mulţi dintre cunoscuţii mei groaza învinşilor. Eu nu am căzut încă în lupta cu atotputernicul Destin. Am deschis însă ochii. Şi m-am îngrozit. Văd pretutindeni orori pe care acum cîţiva ani nici o minte de român nu le-ar fi putut imagina măcar. Văd fete violate şi ucise cu sălbăticie, văd bătrâni murind de foame pe străzi, văd mame care nu au bani pentru medicamentul copilului. Văd şi papagali care s-au căţărat la putere şi ţin cu dinţii şi cu ghiarele de posturi, furând miliarde şi declarând că "fac bine poporului" (apoi adăugând în gând "incult, neştiutor şi naiv"). Mi s-a făcut scârbă azi când l-am privit pe "domnul" Iliescu debitând în direct, înainte de expunerea sabiei lui Ştefan, aberaţii despre cât de bune şi de calde sunt relaţiile cu Turcia. Mărite Străbun, nu-l ierta. Nu-i ierta nici pe cei care, alături de el, ţin poporul în mizerie, sperând că îi vor mai amăgi pe oameni încă 4 ani, apoi încă 4, apoi... Eu nu caut mântuire. Nu sufăr de complexe, nu am dus lipsă de pâine la masă. Poate mă veţi întreba de unde pot şti atunci cum este să duci lipsă de astfel de lucruri. Ştiu. Sunt Om şi sufăr alături de cei din jur. Lăcrimez când pe stradă văd o femeie bătrână milogindu-se pentru câteva mii de lei, să mai poată lua o bucată de pâine, să mai trăiască încă o zi. Va veni însă ziua când cerşetorii vor cerşi de la alţi cerşetori. Cumplită va fi ziua aceea. Şi singura cale de a nu ajunge acolo este ... acel cuvânt pe care dacă l-aş scrie în continuare probabil că aş putea fi acuzat de tentativă de instigare la mişcări anti-sociale şi la subminarea puterii în stat.
De 4 ani am alături de mine o fată la care ţin enorm. Poate că într-o zi vom fi o familie. Poate. Însă acest lucru nu se va întâmpla cât timp lumea în care trăiesc nu este o lume în care cineva să nu fie nevoit să ducă o viaţă mizeră. Eu voi lupta. Voi lupta împotriva a tot ce este murdar, corupt şi neomenesc în ţara asta. Sper doar că nu voi fi singur. Nu vă cer să luptaţi alături de mine. Eu sunt un idealist. Deschideţi însă ochii, voi, cei care citiţi acest mesaj. Deschideţi ochii şi întrebaţi-vă:
PÂNĂ CÂND VOM MAI LĂSA PE ALŢII SĂ NE SPUNĂ CUM SĂ NE TRĂIM VIAŢA? Oare suntem aşa de înguşti al minte încât să nu putem decide singuri?
Când maimuţoii care au făcut din integrarea în Uniunea Europeană un scop în sine, şi nu un mijloc de a ne face nouă, românilor, viaţa mai bună, vor dispărea de la conducerea ţării, poate că atunci vom deschide ochii şi nu vom mai lăsa interese străine să intervină în viaţa noastră şi să-şi bată joc de Neam şi Ţară. Atunci şi numai atunci vom fi liberi.

Lacrima Străbunilor

2002-09-05T20:49:00.000+03:00

Arde încă în mine Focul unor destine apuse. Îl simt mai puternic decât oricând. Trimite spre mine văpăi de gânduri uitate într-un colţ al giganticei conştiinţe umane: "Omule, eşti trecător! Fă ca viaţa ta să nu treacă în zadar! Luptă pentru tine şi pentru ei, pentru cei care nu ştiu încă să lupte". Înţeleg atât de bine totul, totul... Din cumplita disperare a neamului uitat în timp răsare o picătură de Speranţă. Apoi alta. Şi încă una. Străbunii se jertfesc în Ceruri pentru ca noi să trăim pe Pământ. Curând va veni vremea Învierii. Şi nu va învia trupul unor profeţi, ci Sufletul nostru. Poate... Poate că atunci vom înceta să visăm o viaţă mai bună şi vom învăţa să ne trăim visele.
Stăpâne, Neamul meu se închină doar Vieţii. Rupe, Stăpâne, lanţurile robiei în care ne-a aruncat religia falselor idealuri. Învaţă-ne Calea spre tărâmul dintre Viaţă şi Moarte, calea Luptătorilor. Învaţă-ne să stăm drepţi sub Soare, Stăpâne, că prea mult timp am plecat capul şi prea multe am îndurat. E vremea să ne întoarcem acasă...

Să fiu un înger...

2002-03-25T20:50:00.000+02:00

Aş vrea în vise să-Ţi cobor,
Somnul, Iubito, să-Ţi veghez,
Prin bezna care ne desparte
Eu paşii să-Ţi călăuzesc.

Şi fie zi sau fie noapte,
Să vin, Iubito,-n al tău gând,
Să îmi asculţi vrăjită şoapta
Ce zămisleşte-al Vieţii cânt...

Eliberare

2002-03-22T20:54:00.000+02:00

E noaptea învierii din pustiuri,
Căci Sufletul mi l-am trimis departe,
Să afle ale nemuririi chinuri,
S-asculte ale Veşniciei şoapte...

Celor ce ne-au îndrumat

2002-03-22T20:53:00.001+02:00

În noi a apus neştiinţa,
Sămânţa cunoaşterii creşte.
Din vorbe şi cifre o lume se naşte,
O infimă parte din milenica zestre...

Pămât şi Suflet

2002-03-22T20:51:00.001+02:00

Pe culmile Munţilor Sacri un Om îşi întinde braţele spre înălţimi cerşind iertare pentru Neam. Doar pacea infinită îl cuprinde, iar privirea lui se pierde în timp, în căutarea unui Dumnezeu mai bun.
Infinitatea devine clipă şi Omul devine fericire. O fericire umană, la care toţi avem dreptul. Şi-a găsit Dumnezeul. Îngenunchea-ză, apoi cuprinde întreg pământul Ţării în braţele de oţel. Cuprinde Basarabia, Banatul Sârbesc, Panonia... Uneşte Ţara sfărmată. Devine pământ şi Veşnicie.
Iar din suflet îi creşte o floare. Albastra, mândra floare de stâncă a poporului nostru. Floare de apă, de foc şi de vise, cu rădăcina în pământul Ţării şi în sufletul Omului...

"Dacia vă este casa,
Vouă, de un Neam cu mine,
Voi, ce înviaţi Speranţă
Şi curaj, şi dăruire!"

Aşa grăit-a Focul
Spre bravul Deceneu,
Aşa ne-a fost norocul:
Să ne iubească-un Zeu.

22 decembrie 2002

2002-02-22T20:45:00.002+02:00

Eu le-am aprins o lumânare. Lor, celor care acum 13 ani însângerau pământul României. Nu e de-ajuns. Abia împlinesc în iarna asta 19 ani, însă rănile lor îmi apasă pieptul, ochii minţii mele văd sângele de pe trotuar, iar ultimile lacrimi pe care le mai am le voi vărsa pentru ei. Cineva a încercat să ne supună pe calea armelor. A dat greş. Aceleaşi persoane încearcă acum să ne distrugă visele. Vor da greş, deşi au ajutor din partea unor neoameni care se cred mai presus de Patrie, mai presus de Lege, mai presus de Viaţă. Şi vor plăti cu viaţa proprie această cutezanţă, atâta timp cât printre noi mai există Luptători.
Aşa să ne ajute Străbunii!