Şi mi-e atât de dor de visul nostru,
De trupul tău uitat sub palma mea,
De nopţile senine şi curate
Cand m-alintai cu-n gând rebel pe-o stea...
31 mai 2006
vineri, 16 aprilie 2010
Message in a bottle...
Şi mi-e atât de dor de visul nostru,
De trupul tău uitat sub palma mea,
De nopţile senine şi curate
Cand m-alintai cu-n gând rebel pe-o stea...
marți, 23 martie 2010
Crâmpeie de clipe
Iubire, tu, o dulce nebunie,
O taină, o poveste şi un vis,
Un colţ de suflet, o fărâmă de magie,
Destin captiv între Înalt şi-Abis...
Recital virtual - Mădălina Amon
Un mini-recital Mădălina Amon - nouă dintre piesele unei artiste remarcabile!
joi, 18 martie 2010
Silva Kaputikian - Purtăm fiecare o dragoste-n noi...
Cu minore adaptări.
Purtăm fiecare o dragoste-n noi,
Dar eu pentru tine şi tu pentru altul
Şi focul ne mistuie surd pe-amândoi:
eu ard pentru tine, tu arzi pentru altul.
Aştepţi un cuvânt, aştept un cuvînt,
Dar eu de la tine, şi tu de la altul.
Obrazul îţi văd şi în vis delirând,
Dar tu în visare îl vezi doar pe altul.
Şi ce ne rămâne să facem când nici
Ursita nu ştie decât să dezbine?
De ce i-ar fi milă? Trăim, doar iubind,
Deşi tu pe altul, eu, totuşi, pe tine.
Dar eu pentru tine şi tu pentru altul
Şi focul ne mistuie surd pe-amândoi:
eu ard pentru tine, tu arzi pentru altul.
Aştepţi un cuvânt, aştept un cuvînt,
Dar eu de la tine, şi tu de la altul.
Obrazul îţi văd şi în vis delirând,
Dar tu în visare îl vezi doar pe altul.
Şi ce ne rămâne să facem când nici
Ursita nu ştie decât să dezbine?
De ce i-ar fi milă? Trăim, doar iubind,
Deşi tu pe altul, eu, totuşi, pe tine.
joi, 11 martie 2010
Redimensionare a unei imagini folosind PHP
Cod de redimensionare a unei imagini prin PHP (are nevoie de biblioteca grafică GD pentru a funcţiona). Rezultatul este un octet-stream, ceea ce înseamnă că apelul la redimensionarea imaginii poate fi inclus în codul HTML ca src al unei imagini (ca şi cum în site s-ar include o imagine standard). Din nou, sper sa fie de folos cuiva (daca este, lasati si voi un comentariu cu opinia asupra codului).
Fişier: minipic.php
<?php
/**
* Parametrii la care va fi redimensionata imaginea
**/
$output_width = (isset($_REQUEST['w']) && is_numeric($_REQUEST['w'])) ? $_REQUEST['w'] : 150;
$output_height = (isset($_REQUEST['h']) && is_numeric($_REQUEST['h'])) ? $_REQUEST['h'] : 150;
/**
* Imaginea originala si array-ul cu proprietatile imaginii
**/
$path = ((isset($_REQUEST['path']))? $_REQUEST['path'] : "");
$size_arr = getimagesize($path);
if ($size_arr[2]==IMAGETYPE_GIF) $image = imagecreatefromgif($path);
else if ($size_arr[2]==IMAGETYPE_JPEG) $image = imagecreatefromjpeg($path);
else if ($size_arr[2]==IMAGETYPE_PNG) $image = imagecreatefrompng($path);
else die_default_image();
$tmp = tempnam(sys_get_temp_dir(), "phptmp");
resize_image($tmp, $image, $size_arr, $output_width, $output_height);
/**
* Setarea header-ului si returnarea continutului
**/
header('Content-Type: image/jpg');
header('Content-Disposition: inline; filename="'.basename($path).'"');
echo file_get_contents($tmpname); unlink($tmp); die('');
/**
* IMAGINE DEFAULT - In caz de eroare, gif transparent de 1x1 pixeli
**/
function die_default_image() {
header("content-type: image/gif");
echo base64_decode("R0lGODlhAQABAIAAAAAAAAAAACH5BAEAAAAALAAAAAABAAEAAAICRAEAOw==");
}
/**
* Functia de redimensionare a imaginii
* Format JPEG, calitate 80%
**/
function resize_image($thumbname, $image, $size_arr, $max_width, $max_height) {
// Mentinerea aspectului
$width = $max_width;
$height = $max_height;
list($width_orig, $height_orig, $img_type) = $size_arr;
$ratio_orig = $width_orig/$height_orig;
if ($width/$height > $ratio_orig) $width = floor($height*$ratio_orig);
else $height = floor($width/$ratio_orig);
// Redimensionarea
$tempimg = imagecreatetruecolor($width, $height);
imagecopyresampled($tempimg, $image, 0, 0, 0, 0, $width, $height, $width_orig, $height_orig);
imagejpeg($tempimg, $thumbname, 80);
}
/**
* Pentru versiuni PHP mai vech, definire director temporar
**/
if (!function_exists('sys_get_temp_dir')) {
function sys_get_temp_dir() {
if (!empty($_ENV['TMP'])) { return realpath($_ENV['TMP']); }
if (!empty($_ENV['TMPDIR'])) { return realpath($_ENV['TMPDIR']); }
if (!empty($_ENV['TEMP'])) { return realpath($_ENV['TEMP']); }
$tempfile = tempnam(uniqid(rand(),TRUE),'');
if (file_exists($tempfile)) {
unlink($tempfile);
return realpath(dirname($tempfile));
}
}
}
?>
Note:
- script-ul păstrează aspectul imaginii
- dimensiuni default, dacă se omit "h" şi "w": 150 x 150 pixeli
- în exemplu: imagine finală de 100 x 100 pixeli
Apelul:
http://myDomain.tld/minipic.php?h=100&w=100&path=http://test.images/image.png
<img src="http://myDomain.tld/minipic.php?h=100&w=100&path=http://test.images/image.png" alt="imaginea_mea" />
luni, 8 martie 2010
La mulţi ani!
De Ziua Internaţională a Femeii, un călduros "La mulţi ani!" tuturor doamnelor şi domnişoarelor! Şi, în primul rând,
miercuri, 10 februarie 2010
"A fi", la timpul trecut...
Această postare este pentru o singură persoană. O public aici doar în speranța că va fi citită, cândva, de cea căreia îi e destinată. Nu voi vorbi despre asta, comentariile sunt inutile.
A trecut un an de când m-ai privit ultima oară... Ciudat cât de putin poate rămane din tot ce-a fost... Două poze uitate într-un album, undeva în hățișul informațional și câteva crâmpeie de amintiri: o zi de vară, un drum cu autobuzul, în care stăteai pe genunchii mei din cauza aglomerației, un copac roșu-violet dintr-o zi de aprilie, o noapte liniștită când ne uitam la desene animate, chipul tău dintr-o seară de mai, când părul tuns mai scurt decât de obicei m-a lăsat să admir gâtul tău delicat... Și peste toate astea, durerea cumplită a despărțirii, a finalului unei lumi pierdute deja, din prea mult orgoliu, din prea puțină speranță, o poveste sfârșită devreme, povestită de un zeu neiertător, atotputernicul Timp, refuzând permanent întoarcerea și ștergerea unor erori ireparabile... Peste toate s-a așternut acum liniștea. Nimic din tumultul unei vieți în doi, din visele copilărești și expectanțele maturității, nici măcar din intangibilitatea prieteniei de "după". Au rămas doar reproșurile, multe nopți reci și stinghere, gânduri pustii și așteptarea unei schimbări sau, poate, a unui sfârșit...
Sunt eu însumi o lume în mine,
Alternând între vis și-ntuneric.
O poveste mi-amintește de tine,
Uneori îți văd chipul vremelnic.
Întorc capul, privesc mai atent,
Nu a fost decât umbra-ți fugară,
Rătăcind lângă-al tău trup absent,
Un vis dintr-o viață imaginară...
A trecut un an de când m-ai privit ultima oară... Ciudat cât de putin poate rămane din tot ce-a fost... Două poze uitate într-un album, undeva în hățișul informațional și câteva crâmpeie de amintiri: o zi de vară, un drum cu autobuzul, în care stăteai pe genunchii mei din cauza aglomerației, un copac roșu-violet dintr-o zi de aprilie, o noapte liniștită când ne uitam la desene animate, chipul tău dintr-o seară de mai, când părul tuns mai scurt decât de obicei m-a lăsat să admir gâtul tău delicat... Și peste toate astea, durerea cumplită a despărțirii, a finalului unei lumi pierdute deja, din prea mult orgoliu, din prea puțină speranță, o poveste sfârșită devreme, povestită de un zeu neiertător, atotputernicul Timp, refuzând permanent întoarcerea și ștergerea unor erori ireparabile... Peste toate s-a așternut acum liniștea. Nimic din tumultul unei vieți în doi, din visele copilărești și expectanțele maturității, nici măcar din intangibilitatea prieteniei de "după". Au rămas doar reproșurile, multe nopți reci și stinghere, gânduri pustii și așteptarea unei schimbări sau, poate, a unui sfârșit...
Sunt eu însumi o lume în mine,
Alternând între vis și-ntuneric.
O poveste mi-amintește de tine,
Uneori îți văd chipul vremelnic.
Întorc capul, privesc mai atent,
Nu a fost decât umbra-ți fugară,
Rătăcind lângă-al tău trup absent,
Un vis dintr-o viață imaginară...
luni, 8 februarie 2010
Cea mai importantă fotografie din istoria Umanităţii
Traducerile şi datele din acest mesaj se bazează pe articolul publicat pe Enciclopedia liberă Wikipedia.
În perioada 24 septembrie 2003 - 16 ianuarie 2004, Telescopul Spaţial Hubble a fotografiat o regiune a cerului aproape imperceptibilă pentru ochiul uman fără mijloace optice ajutătoare. Imaginile compilate din regiunea respectivă acoperă aproximativ 11 arc-minute pătrate de cerc (mai puţin de o sutime din aria discului lunar în perioada unei luni pline - o zecime din diametru, conform Wikipedia - sau aproximativ un milimetru pătrat din suprafaţa unei coli de hârtie ţinută la un metru distanţă). Distanţa la care s-a fotografiat: 13 miliarde ani-lumină, aceasta devenind astfel cea mai îndepărtată imagine obţinută vreodată din Univers.
De ce este respectiva imagine importantă? În primul rând, pentru că ne determină pe noi, oamenii, să realizăm cât de efemere sunt cu adevărat micile noastre probleme pământene, puse alături de imensitatea reală a Universului în care trăim! Într-o zonă imperceptibilă pentru noi au fost fotografiate aproximativ 1000 de GALAXII! Şi acestea sunt doar cele vizibile şi care existau acolo acum 13 miliarde de ani, aproape de începutul Universului (relativ la dimensiunea temporală perceptibilă de noi). Gândiţi-vă numai că fiecare din acele galaxii are milioane de stele, fiecare cu propriul sistem solar - lucru care face dacă nu imposibilă, atunci măcar extrem de improbabilă ipoteza că nu există viaţă! Puteţi realiza singuri că în celula noastră de Univers este foarte probabil să existe forme de viaţă care să aibă cel puţin câteva miliarde de ani avans comparativ cu propria noastră civilizaţie!
Viziunea asupra propriei existenţe mi s-a schimbat radical când am văzut pentru prima dată aceste imagini, în urmă cu aproape 3 ani, deoarece am început să privesc toate experienţele personale din perspectiva acestei grandioase evoluţii cosmice, ajungând destul de des la concluzia că multe din problemele actuale ale vieţii de zi cu zi sunt, cu certitudine, mărunţişuri - lucruri mult prea nesemnificative pentru a ne lăsa consumaţi de ele! Un Om al Viitorului are datoria de a privi la aceste imagini şi de a-şi schimba, în consecinţă, concepţiile astfel încât să fie în acord cu noua percepţie despre Cosmos! Doar aşa vom ajunge să călătorim printre stele, aşa cum e porunca Vieţii pentru întreaga Omenire! Legea evoluţiei nu iartă! Cei rămaşi în urmă, blocaţi în concepte şi mentalităţi anacronice, nu au ce căuta în rândul Creatorilor!
Vă las să contemplaţi imaginile de mai jos (click pe fiecare imagine pentru o versiune mărită)
Direcţia de fotografiere aleasă pentru HUDF (Hubble Ultra Deep Field)
Zona de fotografiere (în chenar galben) aşa cum e percepută fără instrumente optice
Superba imagine finală obţinută în urma procesării datelor
În perioada 24 septembrie 2003 - 16 ianuarie 2004, Telescopul Spaţial Hubble a fotografiat o regiune a cerului aproape imperceptibilă pentru ochiul uman fără mijloace optice ajutătoare. Imaginile compilate din regiunea respectivă acoperă aproximativ 11 arc-minute pătrate de cerc (mai puţin de o sutime din aria discului lunar în perioada unei luni pline - o zecime din diametru, conform Wikipedia - sau aproximativ un milimetru pătrat din suprafaţa unei coli de hârtie ţinută la un metru distanţă). Distanţa la care s-a fotografiat: 13 miliarde ani-lumină, aceasta devenind astfel cea mai îndepărtată imagine obţinută vreodată din Univers.
De ce este respectiva imagine importantă? În primul rând, pentru că ne determină pe noi, oamenii, să realizăm cât de efemere sunt cu adevărat micile noastre probleme pământene, puse alături de imensitatea reală a Universului în care trăim! Într-o zonă imperceptibilă pentru noi au fost fotografiate aproximativ 1000 de GALAXII! Şi acestea sunt doar cele vizibile şi care existau acolo acum 13 miliarde de ani, aproape de începutul Universului (relativ la dimensiunea temporală perceptibilă de noi). Gândiţi-vă numai că fiecare din acele galaxii are milioane de stele, fiecare cu propriul sistem solar - lucru care face dacă nu imposibilă, atunci măcar extrem de improbabilă ipoteza că nu există viaţă! Puteţi realiza singuri că în celula noastră de Univers este foarte probabil să existe forme de viaţă care să aibă cel puţin câteva miliarde de ani avans comparativ cu propria noastră civilizaţie!
Viziunea asupra propriei existenţe mi s-a schimbat radical când am văzut pentru prima dată aceste imagini, în urmă cu aproape 3 ani, deoarece am început să privesc toate experienţele personale din perspectiva acestei grandioase evoluţii cosmice, ajungând destul de des la concluzia că multe din problemele actuale ale vieţii de zi cu zi sunt, cu certitudine, mărunţişuri - lucruri mult prea nesemnificative pentru a ne lăsa consumaţi de ele! Un Om al Viitorului are datoria de a privi la aceste imagini şi de a-şi schimba, în consecinţă, concepţiile astfel încât să fie în acord cu noua percepţie despre Cosmos! Doar aşa vom ajunge să călătorim printre stele, aşa cum e porunca Vieţii pentru întreaga Omenire! Legea evoluţiei nu iartă! Cei rămaşi în urmă, blocaţi în concepte şi mentalităţi anacronice, nu au ce căuta în rândul Creatorilor!
Vă las să contemplaţi imaginile de mai jos (click pe fiecare imagine pentru o versiune mărită)
Direcţia de fotografiere aleasă pentru HUDF (Hubble Ultra Deep Field)
Zona de fotografiere (în chenar galben) aşa cum e percepută fără instrumente optice
Superba imagine finală obţinută în urma procesării datelor
vineri, 5 februarie 2010
Adrian Păunescu - Lemn de foc
Umbra - Lemn de foc
Şi va veni o vreme, când toate se vor spune
Şi ce-i banalitate, va deveni minune,
Şi va urca iubirea la rangul ei cel mare
Şi am să vin la tine, să cad de pe picioare.
Şi ca să-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne
Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne
Şi încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină
Să pot intra sub iarbă, să capăt rădăcină...
Şi când se lasă noaptea pe noi ca o arsură
Cu florile nebune, să te sărut pe gură...
Tu însuţi mă vei pune pe foc, cum se cuvine,
Dar când voi arde-n sobă, voi fi din nou cu tine.
Şi n-ai să ştii probabil,
Prin crivăţul de sânge,
De ce se uită focul
În ochii tăi.. şi plânge...
Şi ce-i banalitate, va deveni minune,
Şi va urca iubirea la rangul ei cel mare
Şi am să vin la tine, să cad de pe picioare.
Şi ca să-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne
Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne
Şi încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină
Să pot intra sub iarbă, să capăt rădăcină...
Şi când se lasă noaptea pe noi ca o arsură
Cu florile nebune, să te sărut pe gură...
Tu însuţi mă vei pune pe foc, cum se cuvine,
Dar când voi arde-n sobă, voi fi din nou cu tine.
Şi n-ai să ştii probabil,
Prin crivăţul de sânge,
De ce se uită focul
În ochii tăi.. şi plânge...
joi, 4 februarie 2010
George Coşbuc - Copilă, tu crede poeţii ce scriu
Umbra - Copilă, tu crede...
Copilă, tu crede poeţii ce scriu,
Căci lor li s-a dat o putere
S-audă mai bine, să simtă mai viu
Întreagă a lumii durere.
Ei sunt ca oceanul ce-neacă vrun mal,
Dar când se retrage, el lasă
Mai fin nisipişul, şi-aduse de val,
Ici-colo şi perle ne lasă.
Căci lor li s-a dat o putere
S-audă mai bine, să simtă mai viu
Întreagă a lumii durere.
Ei sunt ca oceanul ce-neacă vrun mal,
Dar când se retrage, el lasă
Mai fin nisipişul, şi-aduse de val,
Ici-colo şi perle ne lasă.
vineri, 15 ianuarie 2010
Mihai Eminescu - Mai am un singur dor
Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt…
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt…
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.
George Coşbuc - Lupta vieţii
Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.
Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.
Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.
E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor
A plânge-i cuminţia lor.
Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.
Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.
E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor
miercuri, 23 decembrie 2009
Amintiri din copilărie
Ieri s-au împlinit 20 de ani de la Revoluţia Română. Dacă aceşti 20 de ani au fost buni sau nu, dacă ceea ce trăim astăzi a meritat evenimentele din acel Decembrie de 1989, trebuie să decidă fiecare dintre noi pentru sine. Totuşi, o mare parte din copilărie mi-am petrecut-o într-o perioadă în care influenţele regimului comunist aveau încă greutate în societatea română, şi nu pot spune că a fost o copilărie care nu a meritat trăită. Din acele - multe - influenţe am păstrat ceea ce mi-a folosit: valorile.
Clipul de mai jos vine în continuarea primului post (oficial) de pe acest jurnal online şi scoate la lumină câteva din aceste valori din care acum multe au rămas doar în cărţile de istorie şi în albume şi amintiri peste care se aşterne încet negura timpului. Avem, ca oameni care ne-am format cu ceea ce a fost bun dintr-o perioadă mai întunecată pentru ţară, obligaţia de a nu da uitării valorile reale ale trecutului!
Pace, cer senin şi suflete asemenea!
Sărbători fericite, România!
Clipul de mai jos vine în continuarea primului post (oficial) de pe acest jurnal online şi scoate la lumină câteva din aceste valori din care acum multe au rămas doar în cărţile de istorie şi în albume şi amintiri peste care se aşterne încet negura timpului. Avem, ca oameni care ne-am format cu ceea ce a fost bun dintr-o perioadă mai întunecată pentru ţară, obligaţia de a nu da uitării valorile reale ale trecutului!
Pace, cer senin şi suflete asemenea!
Sărbători fericite, România!
Copilăria noastră vs. copilăria lor
Abonați-vă la:
Postări (Atom)