Am vrut ca primul post pe blog să fie unul special. Vi-l dedic vouă, Neînfrânţilor! Celor care încă ne apăraţi trecutul, prezentul şi - de ce nu? - viitorul nostru şi al celor ce ne vor urma. Mesajul de mai jos l-am primit şi eu pe mail, ca atâţia alţii. Îl postez aici, mărturie că noi şi generaţia din care facem parte nu suntem o generaţie de învinşi de soartă! Suntem liberi, inteligenţi, cutezători! Suntem, asemenea străbunilor, Oameni cu puterea de a ne crea singuri Destinul. Oameni păşind demni pe Calea Omului, după vechea Lege: înainte, mereu înainte...
Aceasta este o scrisoare nostalgică, adresată celor care fac parte din generaţia NOASTRĂ, GENERAŢIA X.
Născuţi la începutul anilor '80, vedem acum, în anul 2007, cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o ei, şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar ne pricepem la istorie şi la politică mai mult decât cred bătrânii, care bombăne în spatele nostru că “noi nu ştim nimic”.
Suntem ultima generaţie care a jucat "Ascunsea", "Castel", "Raţele şi Vânătorii", "Ţară ţară vrem ostaşi", "Prinsea", "Sticluţa cu otravă", "Pac Pac", "Hoţii şi vardiştii", ultimii are au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) şi primii care am văzut desene animate color.
Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gaşcă.
Băieţii şi-au scris numărul fotbalistului preferat cu pastă de dinţi pe tricouri, iar fetele şi-au cusut pe blugi steluţe şi inimioare.
Noi am fost ultimii Şoimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.
Am învăţat poezii în româneşte la grădiniţă, nu în engleză, şi am cântat "MULTI ANI TRAIASCĂ", nu "HAPPY BIRTHDAY" la aniversări.
Spuneam "mişto" şi "fain" în loc de "cool".
Am sorbit din ochi "Beverly Hills", "Melrose Place", "Twin Peaks", "Dallas"... şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.
Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciudă că nu avem şi noi subtitrare să înţelegem de ce naiba s-a certat Mila cu Shiro.
Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum, sau puştile alea absolut superbe de apă.
Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală...
Noi am ascultat şi "Metallica", şi "Ace of Base", şi "DJ Bobo", şi "Michael Jackson", şi "Backstreet Boys", şi "Take That", şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de "Abba", şi de "Queen", cât şi de noile nume gen "50 Cent" şi "Britney Spears". Pe ei, dacă îi întrebi, "muzica a început cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!".
Am citit "Licurici", "Pif şi Hercule" (care aveau cadou nişte jucării bestiale) şi am băut "Cico" şi sucuri de la tec fără să ne fie teamă că au prea multe "e"-uri, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruşi.
Noi am înjurat arbitrul care ne-a furat la meciul cu Danemarca, şi poate că tot noi i-am trimis 10000 de mailuri de "dulce".
Noi nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam "Dolby Surround", tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam "Nintendo" sau "Playstation", ci jocuri "Tetris" şi jocuri de televizor de care ne plictiseam la o lună după ce le cumpăram şi le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia aşteptam la chefuri să jucam "Fântâniţa", sau "Flori, fete sau băieţi", sau "Sticla", sau "Adevăr sau Provocare", sau orice ne dădea un pretext să pupăm "pe gură" pe cine "iubeam".
Noi suntem cei care încă au mai "cerut (sau li s-a cerut) prietenia", care încă roşeam la cuvântul “SEX”, care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperând că iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" că ne place de el/ea.
Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfăcut de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am băut doar apă îmbuteliată, ne-am tăvălit şi bălăcit prin toate bălţile, şi nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam.
Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea "Feriţi-vă de magaruş".
Suntem o generaţie de învingători, de visători, de first-timers…
Daca eşti de-al nostru… Felicitari!
