Focul Viu - Zbor

Focul viu - Zbor
Versurile originale, pe care le public aici, îi aparţin poetului Mircea Micu, şi sunt preluate din antologia online de poezie românească "Noul Orfeu". În transpunerea interpretată de Sorin Talos ele au fost puţin adaptate.

A fi

A fi peste mormântul verii,
Sedus de viaţă ca de-un dor
Mânz tânar degustând lumina
Sălbatic şi nerabdator.

Să crezi că nu există moarte
Că morţii sunt numai un fel
De fluturi adormiţi de muzici
Şi-nchişi în bile de oţel.

A fi uitat de toată lumea
A fi iubit de cine vrei
Când vin să te-ncălzească noaptea
Fragile, turmele de miei.

A fi pe-un câmp uitat de lume,
De smog uitat şi de maşini,
Tu singur duelând în aer
Cu săbiile unor crini.

A şti râzând, ca sânul tandru
Rotit în porţelan etern
Se surpă-n el pâna devine
Mormânt al laptelui matern.

Şi peste toate, ca un tigru,
Să treci râzând şi să te minţi.
Şi când ameninţă zăpada
S-o întâmpini cu o floare-n dinţi.

Focul viu - Aduceri aminte

Focul viu - Aduceri aminte
Şi o alta înregistrare a acestei piese (multumesc, Oana!):


Oana Cotu cu Sorin Talos - Aduceri aminte
Sper să vă placă şi vouă!

Bunicul spunea că pe raze
Putem sa urcăm pân' la cer
Tu mori într-o mască de gaze
Eu mor într-un vechi submarin

Şi când ne rugam să mai ningă
De sănii făceam mereu rost
Tu mori sub beton de-adăpost
Eu mor într-o strâmbă carlingă

Refren:
În numele cui ne urâm?
În numele cui ne-omorâm?
Eu vreau pace, tu vrei pace,
El vrea pace, Ea vrea pace,
Noi vrem pace, voi vreţi pace
Însă pacea nu se face...
Nu se face cu război...
Ci cu oamenii din noi..

Ţin minte aveam şi-o bunică
Ziua torcea în pridvor
Tu tremuri pe-o mină de frică
Eu tremur şi vreau să te-omor

Iubeai nebuneşte o fată
Ceva mă rugai să-i compun
Tu mori într-un lagăr nebun
Eu mor pe o sarmă ghimpată

Refren...

Ţin minte plecarea din zori
În urmă lăsasem cătunul
Tu tragi dinspre mare cu tunul
Eu trag nuclear dintre nori...

Acum c-am visat rând pe rând
Destul cu aduceri aminte
Tu eşti o cenuşă fierbinte
Eu sunt o cenuşă zburând...

Refren...

Scrisori către Dumnezeu

Cat de frumoasă e lumea privită prin ochii unui copil... Şi când apare o dilemă, copilul se întoarce către Atoateştiutorul Dumnezeu. Totuşi, sunt unele dileme la care nici Dumnezeu nu cred că are un răspuns cert. Exemplele sunt mai jos, în scrisori autentice ale unor copii nevinovaţi către Marele Creator:

Dragă Dumnezeule! Dacă eşti atent duminică în biserică, îţi arăt pantofii mei cei noi.

Dumnezeu! Vreau să trăiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie.

Poate Cain şi Abel nu s-ar fi omorât, dacă aveau camere separate. La noi, cu frate-meu, funcţionează…

Pun pariu că e foarte greu să iubeşti pe toţi de pe Pământ. Noi suntem doar patru în familie şi nu merge.

La şcoala de duminică ni s-a explicat ce şi câte faci. Cine-ţi face treaba când eşti în concediu?

De ce laşi oamenii să moară şi tot faci alţii în loc? N-ar fi mai simplu să-i laşi în viaţă pe ăştia?

De unde ai aflat că tu eşti Dumnezeu?

Cum se poate că pe vremuri ai făcut atâtea minuni şi acum nu-i nici una? Cum se poate, că în ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi.

Pentru balul mascat vreau să mă îmbrac în drac. Nu-i bai, nu?

Tu chiar aşa ai proiectat girafa, sau din greşeala a ieşit aşa?

Dumnezeule! Că ai făcut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le incurci între ele?

Tu ştii despre lucruri, înainte să fie inventate?

Bunicul a spus că Tu deja erai cand a fost el copil. Cât de vechi eşti?

Îţi mulţumesc pentru frăţior, dar eu m-am rugat pentru un căţel.

Cât timp am fost în vacanţă, tot timpul a plouat şi tăticul a fost tare nervos şi a spus nişte lucruri despre Tine… Dar te rog să nu-i faci rău!

Te rog să-mi trimiţi un ponei. Până acum nu ţi-am cerut nimic. Poţi verifica.

Doamne, Te rog, să mai pui o sărbătoare între Crăciun şi Paşte!

Niciodată n-aş fi crezut că movul se potriveşte cu portocaliul, panâ ce n-am văzut apusul de soare, ce ai facut marţi seară. A fost tare mişto…

E, sfinţiile voastre care ne băgaţi pe gât aberaţiile unor cărţi de poveşti, de v-aş vedea eu într-o discuţie pe domeniul vostru, încercând să combateţi logica acestor micuţi... Probabil ar fi un show demn de BBC!

Atunci când "a fi român" înseamnă să mânjeşti românii cu noroi...

Să ne mai mirăm că străinii ne calcă în picioare, ne distrug Ţara bucată cu bucată, ne înrobesc şi ne impun "mai bine"-le lor, fără a ne întreba cum vedem noi o evoluţie în mai bine a acestei naţii? Păi ce ne mai miră, când semeni ai noştri, cu aceeaşi pretenţie că "sunt români", îşi ...(mă abţin)... în ceea ce noi, o mână de oameni adunaţi în Forumul OCTOGONUL, încercăm să construim? Când un tub digestiv ambulant, cu faţă umană şi pretenţii de luptător anti-manele, abia aşteaptă să moară 10 Oameni care încă mai au idealuri, doar pentru a se lăuda că el e cel care le-a jefuit cadavrele? Demonstraţie mai clară de "spirit românesc imbecilizat" nici că se poate. Vă prezint fără altă introducere, cea mai nouă găselniţă a zbaterii inutile a unora care-şi văd unele interese ameninţate:

http://huliganproduct[****].blogspot.com/

Adresa nu o voi scrie aici complet, din simplul motiv că până şi reclama negativă e tot o formă de reclamă, iar eu n-am de gând să le fac publicitate golanilor ăstora.

Aşadar, să facem o mică analiză a ceea ce s-a întâmplat. Pe data de 13 august 2008, la orele 12:52 PM apare pe pagina sus-menţionată articolul intitulat - aş spune, exagerat de sugestiv - "Destin măreţ", în care apar în ceea ce se vrea a fi un fragment de conversaţie pe messenger, părţi din unul dintre topic-urile de pe Forumul OCTOGONUL, comentate "la 'şto" de doi indivizi cu nume/id-uri "bine ascunse" in spatele unor steluţe... (Îi mulţumesc lui Marius Dacian Dobritoiu, alias "dacpanalacapat" pe Forumul OCTOGONUL, pentru promptitudinea cu care ne-a avertizat de apariţia articolului, la doar 39 de minute de la postarea sa iniţială.) Ei bine, susţin omuleţii aştia, sus şi tare (e drept, nici foarte sus, nici foarte tare), că atacuri psihice prin simpla folosire a unor cuvinte, expresii, semne de punctuaţie şi alte "meşteşuguri" gen text ingroşat, inclinat, colorat, subliniat sau de o anumită mărime, nu sunt posibile. Apoi, băieţucii aştia ne bagă foarte sugestiv într-o enumeraţie, exact între yoghini şi manelişti... Deh, cum poate o chestie minoră ca asta, să fie considerată "lovitură psi"? Citez mai jos din articol:

"z**** g*********: pe toti nebunii ii futem
G*** G****: da
z**** g*********: legionari, nazisti, comunisti, anti-comunisti, yoghini, octogonari, manelisti"

Au reacţionat totuşi ciudat de repede la comentariul pe care l-am oferit, şi pe care îl public mai jos, vizibil (că lor nu le-a plăcut să se vadă pe prima pagină, alături de articol, decât o scurtă perioadă de timp):

"Măi să fie... Şi măcar de aţi preciza VIZIBIL şi URL-ul - sursă al discuţiilor din post-ul ăsta, să poată lumea să citească tot topic-ul de pe Forum... Poate unii s-ar mai deştepta şi n-ar înghiţi chiar toate aceste măreţe aberaţii postate de voi doi aici.
Cutezaţi să ne băgaţi în aceeaşi oală cu yoghinii şi maneliştii? Habar nu aveţi ce principii ne animă, în cazul ăsta. Şi ca să vedeţi că e posibil să ştim şi noi ce e aia "luptă informativă", vă invit să vă continuaţi campania, şi să asistaţi neputincioşi la urmările acţiunii voastre!"

Să zicem că nici asta n-a fost lovitură, şi nici n-a declanşat (nu-i aşa?) vreo reacţie... Şi parcă îi văd contrariaţi: "Păi cum, nene? Noi purtăm discuţii şi tu spui că aplici lovituri psi? Astea-s baliverne!"... Chiar sunt curios cum or să înghită bobiţa ASTA!

Reacţia lor, aşadar? Bineînţeles, un alt "articol", de acelaşi calibru, exagerat de documentat şi de bine realizat, publicat pe data de 14 august 2008, la orele 10:21 AM... De parcă băieţeii ar avea stofă de jurnalişti sau de mari scriitori, cu vreo mie de enciclopedii la activ... Titlul, bineînţeles, plin de imaginaţie - la articol îi zic ei "Cutezati?!"... Ei bine, da, ţâncilor, eu sunt Om Cutezător! Şi, aşa cum voi vă... pe Forumul OCTOGONUL, cutez şi eu să mă... pe blog-ul vostru (doar că într-un stil mai "greu" puţin - sper să vă ducă mintea măcar să vă prindeţi ce vrea articolul ăsta să facă, şi să nu-l consideraţi o altă piesă de literatură scrisă "cu demnitatea lupului ciufulit", că nu e)!

Păi bine, măi omuleţi, şi acum vă întreb: aţi citit măcar o carte de psihologie aplicată, a scriitorului Pavel Coruţ, ca să aveţi habar ce anume comentaţi de fapt? De unde aţi scos-o pe asta cu "secta coruţienilor", când noi milităm împotriva religiilor şi misticismelor? Şi cum puteţi să îndemnaţi pe alţii, cu aroganţa unor puşti teribilişti şi prea bătuţi în cap ca să priceapă ceva, să ignore şi să arunce la "Recycle Bin" informaţii de la un Om care, peste toate câte le-a trăit, a fost timp de 5 ani şeful Direcţiei de Contrainformaţii a Armatei?

Vă urez să vă treziţi la realitate!

Învaţă (din lirica norvegiană)

Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcari ca toate-s numai fum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stancă cum neclintit să şezi,
Învaţă de la Soare cum trebuie s-apui,
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin viaţă de neclintit să treci.

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape să nu dai înapoi,
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nfrunţi furtuna grea,
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi,
Învaţă de la luna să nu te înspăimânţi,
Învaţă de la floare să fii curat ca ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa,
Privşste sus la vulturi când umeri-ţi sunt grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei,
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci.

Profituri bat pe la ferestre... (?!)

Am renuntat să mai strig "Cât mă doare!",
Când VOI! aţi ucis o speranţă,
Cand călcaţi, prin cuvinte,-n picioare
O muncă, o lume, o viaţă...

Poate ştiţi voi, cât poate răni
Un cuvânt aruncat in neştire,
Un vers transformat în sicriu,
Pentru voi, pentru noi, pentru mine?

Prea târzii sunt scuzele mele,
Şi-ale voastre, tot prea târzii,
Nu mai curge pic de viaţă prin ele...
Nu-mi plec capul! Învăţaţi a gândi!

Ninsoarea de adio

Beatrice Cristea - Ninsoarea de adio
O piesă absolut superbă!

Aseara cand ne desparteam, aseara,
Tot mai era un pic de primavara,
Acum arunca ochii pe fereastra,
A viscolit pe despartirea noastra.
Distanta s-a-nmultit cu alb de moarte,
Departe s-a facut, foarte departe,
Si ninge intre noi ninsoare mare,
Ninsoare de sfarsit de calendare...

R: Si ochii nu mai au ce sa mai vada,
Doar urme de jivine prin zapada,
De ocna-i viscolul ce-mi arde rana
Si-ascult de sub zapezi siciliana.

Si a venit ninsoarea alb-albastru
Sa parafeze totul cu dezastru,
Sa iasa lupii, agentii foamei sure,
Din fiecare palcuri de padure,
Sa vina prin orase mari dihanii
Si caii aburind sa traga sanii
Si posta, in aceste vremuri stranii,
Sa-ntarzie cu lunile si anii...

Si vor veni dezastre de tot felul
Precum m-anunta trist violoncelul
Si harpa, si pianul ma omoara
Reverberandu-mi fulgii de afara.
Mai latra undeva de frig un caine
Dar tu ce faci in ziua fara maine,
De fapt de ce te-ntreb, cand eu din mine
Mi-am interzis sa stiu ce-i rau sau bine?

Sa vezi si tu ce strigat tragic este
Sa nu-mi mai dai de tine nici o veste,
Deocamdată ninge praf de raza
Si drumurile noastre se blocheaza.

Si nu mai stiu de-i noapte sau de-i ziua,
E doar ninsoarea noastra de adio...

Pete de culoare si tonuri de gri

Alex loves Google!

In memoriam...

În clipa
Când ultima fărâmă de muritor apune în mine,
Uriaşul cu inimă de Om îmi suspină dorul de voi...
Din foşnetul frunzelor aud poveştile părinţilor,
În clipocitul Izvorului Fermecat îmi oglindesc
Fericirea clipelor petrecute alături de prieteni,
În nemărginirea Cerului înstelat
Privesc cu uimire Marea Taină...

Şi ştiu că astăzi voi deveni şi eu
Suflet nemuritor,
Călător pe drum de aştri
Către netrăitele Lumi
Pe care
În trupul meu de carne şi sânge
Le pot atinge doar în vis...

Vă las cu bine,
Oameni,
Şi vă aştept
La începuturile Nemărginirii...

In memoriam Ana C.

He wishes for the Cloths of Heaven - by W. B. Yeats

Had I the heavens' embroidered cloths,
Enwrought with golden and silver light,
The blue and the dim and the dark cloths
Of night and light and the half-light,
I would spread the cloths under your feet:
But I, being poor, have only my dreams;
I have spread my dreams under your feet;
Tread softly because you tread upon my dreams.

Şi o traducere în limba română (fără pretenţia de a fi altfel decât aproximativă)

Daca aş avea veşmintele alese ale Cerului,
Brodate cu lumină de aur şi argint,
Hainele albastre sau asfinţind sau întunecate
Ale nopţii şi luminii şi crepusculului,
Aş aşterne aceste haine sub tălpile tale:
Dar eu, fiind sărac, am doar visele mele;
Am aşternut aceste vise la picioarele tale;
Păşeşte uşor, fiindcă păşeşti pe visele mele...

NIGHTWISH - The Islander

An old man by a seashore
At the end of day
Gazes the horizon
With seawinds in his face
Tempest-tossed island
Seasons all the same
Anchorage unpainted
And a ship without a name

Sea without a shore for the banished one unheard
He lightens the beacon, light at the end of world
Showing the way lighting hope in their hearts
The ones on their travels homeward from afar

This is for long-forgotten
Light at the end of the world
Horizon crying
The tears he left behind long ago

The albatross is flying
Making him daydream
The time before he became
One of the world`s unseen
Princess in the tower
Children in the fields
Life gave him it all:
An island of the universe

Now his love`s a memory
A ghost in the fog
He sets the sails one last time
Saying farewell to the world
Anchor to the water
Seabed far below
Grass still in his feet
And a smile beneath his brow

This is for long-forgotten
Light at the end of the world
Horizon crying
The tears he left behind long ago

So long ago
So long ago

This is for long-forgotten
Light at the end of the world
Horizon crying
The tears he left behind so long ago

So long ago...

Baladă doinită din loc în loc, de amorul artei

Aceasta e balada în 7 acte a unui premierică Tăricică, în fruntea unui guvernuţ simpluţ şi confuzuţ, şi pupător îndisitor al între-celor două camere împreunate ale parladementului unui stat de tranziţie (de la economie comunistă, la economia inexistentă).

== I ==

A fost odată ca-n poveşti,
A fost cu-a ei moşie,
O ţară cum nu mai gaseşti,
O mândră Ro...'rice ţară având ca vecini Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Ucraina, Republica Moldova şi Marea Neagră (nu dăm numele pe post, că facem reclamă şi ne amendează CNA-ul...)

== II ==

Pe dealul din parcare stătea un papagal,
Călare pe un Harley la care-i zice cal,
Şi îl durea genunchiul, şi se ruga la Sfântul
Să nu mai ia în viaţă contacte cu pământul...

La masa cea rotundă dintr-un mareţ palat,
Cu nume de izbandă, dar oameni de...mocraţi
Vitejii el şi-adună, ei vin cu-a' lor căruţe,
Cu aere de Maybach, Merţane şi Skoduţe...

== III ==

O, tu, viteaz T'riceanu,
Cum ne-ai chemat tu azi,
Să facem, auzi: treabă!
Şi încă pentru alţi'?

Nu ne-ai lasat la mândre,
Nu ne-ai lasat în vile,
Să mai dormim oleacă,
Să mai visăm mândrie

De ţară descălţată,
De ţară dezbrăcată,
De ţară fermecată,
La noi, retrocedată...

Dar T'ricică se scula...
(A se citi "se ridica")
Pe-ai lui fraţi îi saluta
Şi aşa el le grăia:

== IV ==

O, voi, viteji ca mine, cu spada ridicată,
Pe care la popor o dam mereu, pe toată,
Avem în stocul nostru cateva mii de beţe,
De alea cu memorii, şi nu le vor clienţii...

- Cam câte mii?, rosteşte din ochelari de soare,
Privirea unui m'nistru mân(c)at de-o întrebare...
- Vreo 4 mii de mii... cam 4 milioane,
Răspunde promt 'riceanu cu ochii în dosare...

== V ==

Şi au stat şi s-au sfădit,
Pân' ideea le-a venit
Să dea cele stick-uri, frate,
La... elevii de la sate...

Că le-au dat calculatoare
(Pe hartii aşa stă scris!
Că, de fapt, cu ochii-n Soare
Au ramas cei cu-acest vis...).

== VI ==

Şi aşa se-adună
În ziua cea buna
Trei sute de miei
Cu 2 ciobănei,

În două turmiţe
Fară Mioriţe,
Să voteze lege,
Mintea să le lege

La elevi
Cu coroniţe
De stick-uri
Cu luminiţe...

== VII ==

Azi aflai din ziar această poveste,
Şi v-o spun şi vouă: alta nu mai este
Ţară ca a noastra,
Mandră şi frumoasă,
Cu copii înfometaţi,
Cu memory-stick dotaţi...

Zamolxe - de Lucian Blaga

În clipele din urmă, ce-mi vor bate
Rar -
Cu inima lor obosită,
Când Soarta cu genunchii
Pe trupul meu învins
Neîndurătoare îmi va stoarce
Din pieptul celei
Din urmă
Dureri
Puterea de a mai striga,

Aş vrea s-o simt atunci deasupra-mi istovită
De lupta dintre mine şi ea,
Ca să-nflorească într-un surâs
Pe buza-mi moartă întrebarea: "Îndrăzni-va Soarta
Să mai înceapă a doua oară lupta
C-un visător?"...