Închid ochii, iar mintea îmi pleacă în căutarea destinului. Sunt pe un vârf de munte, acolo unde mi-e locul, alături de Străbuni. Şi ştiu că moartea şi viaţa îmi sunt, de azi înainte, egale. Când va sosi timpul, mă voi alătura lor, celor care şi după moarte îşi slujesc Neamul. Până atunci, voi trăi aşa cum am învăţat: pentru Neam şi Ţară. Nu îmi voi pleca fruntea în faţa nici unui muritor, ştiind că din nevăzut, Străbunii îmî veghează destinul şi paşii. Şi fiindcă viaţa şi moartea pot deveni destin doar împreună, le voi avea pe amândouă drept călăuze.
