Vasile Mardare - Trista mogâldeață

O piesă impresionantă în interpretarea lui Vasile Mardare, pe versurile lui Adrian Păunescu. Piesa am găsit-o sub titlul "Trista mogâldeață", iar poezia se numește "Bocet pentru mamă".

Hei, frate, iartă-mă că strig la tine,
E-un fel de plâns în felul cum te strig,
Dar cineva îmi spune, prin suspine,
Că mama noastră tremură de frig.

Ea a bătut, cât a bătut, la poartă,
Şi-au lătrat-o câinii noştri răi
Şi ea, ce nu-i făcută pentru ceartă,
N-a mai sunat la poarta alor săi.

Noi ce făceam, în vremea asta, frate?
Benchetuiam cu nişte venetici
Şi n-am putut să auzim când bate
Bătrâna mamă ce a trecut pe aici.

Acum, că e târziu, mă tem că mama
A degerat în stradă, aşteptând,
De un viscol alb i s-a umplut năframa,
Probabil, mama va muri curând

E mama, frate, trista mogâldeaţă
Care a venit, de sărbători, la noi,
Şi acum în stradă aşteptând îngheaţă,
Şi nu mai ştie drumul înapoi.

Vecinul ăla, voce de cătuşe,
Băzmeşte şi mă bagă la idei,
El cică ţara a sunat la uşă,
În chip de mamă, pe la fiii ei.

Prin ambiguitatea funerară,
Ce mă deprimă în fiecare zi,
Eu nu ştiu, a fost mamă, a fost ţară,
De ce n-a anunţat că va veni?

Pe un timp ca ăsta, neomenos de rece,
Bătrânii trebuie să stea cuminţi,
Că pot răci şi asta nu le trece,
De sunt popoare sau de sunt părinţi.

Rămâi, te rog, cu mine la fereastră,
Să plângem între vânători şi prăzi,
Când gunoierii iau pe mama noastră,
Ca pe un gunoi al importantei străzi.

Să ne împăcăm cu cei ce au huiduit-o,
Să ne împăcăm şi noi, cu noi, stingheri,
Şi iartă-ne că te-am pierdut, jertfit-o,
Şi că venirea ta n-am auzit-o.
Dar bine că-i curat în cartier