Octavian Bud - Niciodată...

Octavian Bud - Niciodată...

Un cântec nu-i nimic în lumea asta,
Mai bine să-l zdrobeşti şi-apoi să-l taci,
Când el cu o iluzie nu umple
Ghiozdanele copiilor săraci...

Destul cu-atâtea găşti aristocrate
Ce caută şi-n cântece câştig,
Un cântec nu-i nimic dacă nu face
Mai cald în casele în care-i frig...

     Niciodată, niciodată
     Să nu uităm de cei mai trişti ca noi...

Dezmoşteniţii-şi caută o cale,
Nenorociţii trec cu paşii grei...
Nu ne putem închide-n cabinete,
Făcând uşor abstracţie de ei.

Mizeria există până-n oase,
Popoare mor şi indivizi decad,
Nu-i cântec pe pământ să nu miroase
A foc, a năduşeală şi a iad.

     Niciodată, niciodată
     Să nu uităm de cei mai trişti ca noi...

Şi dacă toate cântecele noastre
Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot,
Noi pentru cei săraci şi fără şanse
Suntem mereu datori să facem tot.

Măcar atât din toate să rămână
Din tot ce-am pătimit la focul mic,
Un vers, o spovedanie, un cântec
De partea celor care n-au nimic...

Just for fun: Bebe la botez!

Ora 14:00. Multă lume în casă. Mama s-a coafat, tata are un soi de şervet verde legat de gât, cam ca babeţica mea, dar mai îngust. Arată caraghios, am râs de el. Bietul tata, crede că râd de fapt cu el. Oricum, suspect de multă agitaţie. Presimt că e în legătură cu mine. Ia să stau treaz. Nu, mamă, nu vreau să dorm şi nici să mănânc. Voi îmi pregătiţi ceva.

Ora 15:00. Au mai venit şi alţii. Vorbesc tare, râd. Din când în când se apleacă şi mă gâdilă. Ăsta-i un obicei tâmpit – ce, ne cunoaştem? Pe voi vă gâdilă necunoscuţii în dormitor? Ia să plâng niţel, poate mă ia mama-n braţe şi scap. Deci trag aer în piept, deschid gura şi…

Ora 15:45. Presupun c-am adormit. Adică trebuie să fi dormit, nu? că acuma m-au trezit. Ce mitocani… Bă, dormeam, da? Ce mă trambalaţi atâta? Na, că acum a apucat-o pe mama cheful să mă schimbe. Femeie, tu pe ce lume eşti? Lasă-mă-n pace să dorm! Ia să tragem aer în piept…

Ora 16:15. Credeţi că am chef de plimbare? Adică, zău, vă imaginaţi că asta vrea omu’ sâmbătă după-amiază pe la patru, să se dea cu maşina? Şi acum ne şi întoarcem, că cică au uitat un certificat de naştere. Asta mi se pare o prostie – ce, aveţi nevoie de dovezi că m-am născut? nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeţi? Vreau aaa-caaa-săăăă, la mine-n paaaat!

Ora 16:30. Oooo, ce de luminiţe-n camera asta! Şi ce tavan înalt! Miroase cam naşpa, n-ar strica o curăţenie generală, dar dacă n-au ferestre, nici n-ai ce să speri… Uite-i şi pe tipii ăştia, umblă-n rochii aurii cu mâneci negre, doi bărboşi… na că unul a pus mâna pe mine – ia gheara, bă naşpetule, ce-i cu manierele astea?

Ora 16:40. Cântă – sau aşa cred ei. Mama e Carmina Burana pe lângă ăştia. Aloouu, mă blues brothers, mai încet că nu mă mai aud gândind! Mă ţine-n braţe o tanti, habar n-am cine e, ăia rag de mama focului, e cam multă lume în spate, e şi oală mare în stânga, o masă… Cred că ăştia vor să mă mănânce. Băi, trebuie să scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cât mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!

Ora 16:50. Urlu în continuare. Pân-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar, în loc să mă scape din beleaua asta îngrozitoare (în care tot ea m-a băgat, dacă e să mă gândesc), a vent să-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mamă, că am nevoie acum? Ia-mă de-aici, nu-i vezi p-ăştia ce-mi pregătesc? Ce trădătoare… Nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva tocmai din partea ei.

Ora 17:00. Tanti m-a pasat la nenea, dar tot în spatele bărboşilor stau. Ăia fac vrăjitorii peste cartea de bucate, lumea îi aprobă cu gesturi stranii. În oala aia e apă, m-am prins. Nu văd de-aici dacă e vreun morcov şi niscaiva păstârnac înăuntru, dar n-am nici o-ndoială. Cred că mă fac ciorbă. Am încurcat-o rău de tot. Cred c-am şi răguşit, dar nu mă las – cineva trebuie să mă salveze şi pe mine. Cineva, oricine, ajutor!

Ora 17:05. Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, suckere, nu mă păcăleşti.

Ora 17:10. Nenea face avioane cu mitraliere şi cu bombe. Am tăcut, fazanul crede că datorită lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar îmi conserv puterile magice. Când or vrea să m-arunce-n oală, o să-mi iau zborul şi-o să le dau cu tifla din turlă. Roadeţi-vă unghiile, na, canibalilor.

Ora 17:15. Gata, pân-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masă, m-au dezbrăcat. Pentru o clipă am ajuns pe burtă, dar puterile magice n-au acţionat, n-am putut s-o şterg, deşi am încercat. Acum m-a luat bărbosul nr. 1 şi mă duce spre oală. Acum, ajutor acum! Bă, nu mă băga-năuntru, bă, stai aşa…

Ora 17:15. WHOA! S-a răzgândit, uite-l că mă scoate. Stai să ţip.

Ora 17:15. Nu, iar mă bagă-n oală. Mă, nebunule, termină!

Ora 17:15. Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu ştiu dacă vrea să mă înece pe bune, că mă ţine de nas şi gură. Poate vrea să mă sufoce? Mă deşteptule, tu respiri cumva pe alte găuri?

Ora 17:15. Dacă mai face asta încă o dată, pe bune dacă nu fac şi eu ceva pe el. Măcar atât. Ia, că mă ţine deasupra oalei, să mă scurg. Ce înapoiaţi… de prosoape n-aţi auzit?

Ora 17:20. Credeam c-am scăpat, că s-au îndurat. M-au luat de la oloi, m-au îmbrăcat la loc, dar m-au dat şi cu ulei şi tot lui nenea ăla m-au livrat şi ăla merge cu bărboşii într-o cameră secretă. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor ciorbă. Unde duceţi voi copiii mici, mă nenorociţilor? Ia să urlu un pic, poate atrag atenţia cuiva, deşi ăştia-s clar vorbiţi între ei.. Las’că scap eu şi vă dau pe mâna Poliţiei!

Ora 17:25. Nu trebuia să urlu. Mi-au băgat pe gât droguri cu linguriţa. Se-nvârte tot, mă ţin de bărbie să-nghit. Am reuşit să scuip un pic, dar bărbosul s-a ferit, e clar că are experienţă, pezevenghiul. În schimb, fraierul care mă ţine strâns în braţe e începător. Acum are o amintire de la mine pe rever.

Ora 17:30. Dhhroglgul ăla îşşşi mmfaşeee emfectul… mmmmhhhmmm… mi-e somn. Tu, trecătorule, dacă citeşti asta, să ştii că m-am luptat ca un bărbat şi-am fost învins mişeleşte. Adio şi să vă stau în gât.

Ora 18:00. M-am trezit din nou. Sunt viu, întreg.. Nu ştiu cum am scăpat, dar încă un botez nu mai suport. Băi, deştepţilor, sper că nu vă mai vine vreo idee săptămâna viitoare. Femeie, ia scoate sutienul şi fă-te-ncoa. N-am uitat că m-ai trădat acolo, dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame.

Just for fun: Religii

Question: What is christianity?
Answer: It is the belief that a two-thousand-year-old jewish zombie can make you live forever if you symbolically eat his flesh and telepathically tell him that you accept him as your master, so he can remove an evil force from your soul that is present in humanity because a rib-woman was convinced by a talking snake to eat an apple off a magical tree in a wonderland.

Întrebare: Ce e creştinismul?
Răspuns: Este convingerea că un zombie evreu de 2000 de ani te poate face să trăieşti veşnic dacă îi consumi simbolic carnea şi îi comunici telepatic faptul că îl accepţi ca stăpân, astfel încât să poată îndepărta din sufletul tău forţele Răului prezente în oameni din cauză că o femeie fabricată dintr-o coastă a fost convinsă de un şarpe vorbitor să mănânce un măr dintr-un pom magic aflat în Ţara Minunilor.

Dar, pentru cei cărora le plac încă basmele... Nu vă faceţi probleme, fiecare religie are povistioarele ei comice!

Live long, and prosper!

Just for fun: calitatea codului

O ipoteză interesantă:
     The only valid measurement of code quality: WTFs/minute!
Sau, pe româneşte
     Singura unitate de măsură universal valabilă pentru calitatea codului unei aplicaţii: 'Ce draq... / minut'!

Dincolo de ploi...

Odyssey - Dincolo de ploi

Pe drumuri ascunse, prin munţi şi prin văi,
Se-ntoarce acasă un călător pribeag…
Şi noaptea atârnă pe umerii săi,
În lume-a plecat pe calul său pag…

Îl poartă-napoi sufletul însetat
Îl arde-n adânc ca un izvor nesecat…

Pe drum s-a oprit la o poartă, să ceară adăpost,
Căci de nopţi întregi rătăceşte fără nici un rost,
Veşmântul i-e rupt şi calul e mort…

Refren
Se grăbeşte s-ajungă dincolo de ploi
Dar până atunci mai înfruntă furtuni şi noroi,
Printre văpăi de fulgere de tunete,
E-un fulger şi el, e-un tunet şi el…

Mai este puţin şi are s-ajungă
Zâmbeşte în gând şi-şi vede de drum
Şi nu are nimeni curajul să-i spună,
Să-i spună că de-acolo să te-ntorci n-ai cum…

Dar el nu are de gând să se-ntoarcă…
Mai face un pas şi iată-l a ajuns la poarta…

Şi strigă vântului să se deschidă,
Şi mantia-i de pe umeri se preschimbă în hlamidă,
Căci el e regele de dincolo de ploi…

Refren
Se grăbeşte s-ajungă dincolo de ploi
Dar până atunci mai înfruntă furtuni şi noroi,
Printre văpăi de fulgere de tunete,
E-un fulger şi el, e-un tunet şi el…

Conversie numar la litere

Am cautat pe Internet zilele astea, din necesitate mai mult decat din curiozitate, o metoda PHP care sa imi "traduca" un numar la formatul sau in litere (pentru completarea automata a unor documente). Din pacate, singura implementare de genul asta pe care am gasit-o functioneaza aproape oribil... Asa ca am scris eu una, pe care o postez aici, cu toate explicatiile necesare. Sper sa fie de folos cuiva (daca este, lasati si voi un comentariu cu opinia asupra codului).

<?php

/**
* Clasa face transpunerea numerelor in cuvinte
* E dezvoltata doar pentru limba ROMANA
**/
class NConv {

/**
* Methoda de separare a grupurilor de 3 cifre, si conversie (functie de nivel)
* Va returna [NaN] daca parametrul de intrare $num nu e numeric
* Va returna [huge] daca numarul este mai mare decat 999.999.999.999
* Parametrul $sep e utilizat pentru a specifica separatorul cuvintelor
* Rezultatul metodei este numarul in cuvinte (daca $sep nu e specificat, va fi un singur cuvant)
**/
function sirDeLitere($num, $sep = '') {
$num = strval($num);
if ($num == "0") return "zero";
for ($i = 0; $i < strlen($num); ++$i) if (!is_numeric($num[$i])) return "[NaN]";
if (strlen($num) > strlen("999999999999")) return "[huge]";
$conv = ""; $level = 0; $current = "";
while (strlen($num) > 0) {
if (strlen($num) > 3) {
$current = substr($num, (strlen($num) - 3));
$num = substr($num, 0, strlen($num) - 3);
} else {
$current = $num;
$num = "";
}
$crt = ($current != "000") ? $this->convGroup($current,$level, $sep) : '';
$conv = $crt.$conv;
++$level;
}
return $conv;
}

/**
* Methoda de conversie a grupurilor de 3 cifre
**/
function convGroup($nr, $level, $sep = '') {
$val = intval($nr);
if ($val == 0) return "";
$decun = $val % 100;
$hndr = floor($val / 100);
$levels = array(
'single' => array('', 'mie', 'milion', 'miliard'),
'many' => array('', 'mii', 'milioane', 'miliarde')
);
// Sufixul grupului
$sfx = $levels[($val == 1) ? 'single' : 'many'][$level];
// Diverse forme pe care numerele le pot lua, utilizate mai jos in functie de caz
$digits = array(
array("", "unu", "doi", "trei", "patru", "cinci", "sase", "sapte", "opt", "noua"),
array("", "un", "doua", "trei", "patru", "cinci", "sase", "sapte", "opt", "noua"),
array("", "o", "doua", "trei", "patru", "cinci", "sase", "sapte", "opt", "noua"),
array("", "un", "doi", "trei", "patru", "cinci", "sai", "sapte", "opt", "noua"),
array("", "un", "doua", "trei", "patru", "cinci", "sai", "sapte", "opt", "noua"),);
// Mai jos e algoritmul de conversie asa cum l-am gandit eu (admit ca nu e perfect, dar isi face treaba)
$text = $digits[2][$hndr].$sep.(($hndr == 1) ? 'suta' : (($hndr > 1) ? 'sute' : '')).$sep;
if ($decun == 0)  return $text.$sep.$sfx.$sep;
if ($decun < 10)  return $text.$digits[(($level == 0) ? 0 : (($level == 1) ? ($hndr > 0 ? 0 : 2) : 3))][$decun].$sep.$sfx.$sep;
if ($decun == 10) return $text.'zece'.$sep.$sfx.$sep;
if ($decun < 20)  return $text.$digits[3][$decun%10].'sprezece'.$sep.$sfx.$sep;
return $text.$digits[4][$decun/10].'zeci'.$sep.(($decun % 10) == '0' ? '' : ('si'.$sep.$digits[0][$decun % 10].$sep)).(($level > 0) ? ('de'.$sep) : '').$sfx.$sep;
}
}

// Run a test...
$ncv = new NConv();
echo $ncv->sirDeLitere(123456,' ');

?>

Decebal către popor - George Coşbuc

Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul ca ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orşicind,
E plânset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pamânt,
Căci ei au cerul lor!

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vânzator vândut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!

Dragoste în fân

Dragoste în fân
O melodie care îmi aminteşte de zile calde şi clipe magice dintr-un vis de copil... Versurile aparţin unuia dintre marii poeţi români contemporani, Adrian Păunescu.

Să mergem amândoi la strâns de fân
Şi soarele să ne lucească-n coasă,
Din când în când în urmă să-ţi rămân
Ca să te văd aprinsă şi frumoasă.

Pe fondul verde să te decupezi
În felul nimfei cu picioare brune
Şi-n patima magneticei amiezi
Eu să îmbrăţişez ce nu pot spune.

Acolo unde nu mai e cuvânt
Şi sângele începe brusc să fiarbă
Să cad asupra ta ca trunchiul frânt
Şi-n dragoste să ne-mbrăcăm în iarbă.

Şi să miroşi a sare şi-a trifoi
Şi să te-ntorc în paza umbrei mele
Şi să simţim tot cerul peste noi
Şi gărgăriţe clinchetind pe piele.

Şi leneşi scuturându-ne de fân
Să trăncănim un soi de amănunte
Din cele ce pe buze mai rămân
Când se arată ploaia dinspre munte.

Şi să uitam de noi într-adevăr
De forma noastră peste clăi rămasă
Şi tu să-ţi aranjezi zburlitul păr
Privindu-te în luciul blând de coasă.

Focul Viu - Zbor

Focul viu - Zbor
Versurile originale, pe care le public aici, îi aparţin poetului Mircea Micu, şi sunt preluate din antologia online de poezie românească "Noul Orfeu". În transpunerea interpretată de Sorin Talos ele au fost puţin adaptate.

A fi

A fi peste mormântul verii,
Sedus de viaţă ca de-un dor
Mânz tânar degustând lumina
Sălbatic şi nerabdator.

Să crezi că nu există moarte
Că morţii sunt numai un fel
De fluturi adormiţi de muzici
Şi-nchişi în bile de oţel.

A fi uitat de toată lumea
A fi iubit de cine vrei
Când vin să te-ncălzească noaptea
Fragile, turmele de miei.

A fi pe-un câmp uitat de lume,
De smog uitat şi de maşini,
Tu singur duelând în aer
Cu săbiile unor crini.

A şti râzând, ca sânul tandru
Rotit în porţelan etern
Se surpă-n el pâna devine
Mormânt al laptelui matern.

Şi peste toate, ca un tigru,
Să treci râzând şi să te minţi.
Şi când ameninţă zăpada
S-o întâmpini cu o floare-n dinţi.

Focul viu - Aduceri aminte

Focul viu - Aduceri aminte
Şi o alta înregistrare a acestei piese (multumesc, Oana!):


Oana Cotu cu Sorin Talos - Aduceri aminte
Sper să vă placă şi vouă!

Bunicul spunea că pe raze
Putem sa urcăm pân' la cer
Tu mori într-o mască de gaze
Eu mor într-un vechi submarin

Şi când ne rugam să mai ningă
De sănii făceam mereu rost
Tu mori sub beton de-adăpost
Eu mor într-o strâmbă carlingă

Refren:
În numele cui ne urâm?
În numele cui ne-omorâm?
Eu vreau pace, tu vrei pace,
El vrea pace, Ea vrea pace,
Noi vrem pace, voi vreţi pace
Însă pacea nu se face...
Nu se face cu război...
Ci cu oamenii din noi..

Ţin minte aveam şi-o bunică
Ziua torcea în pridvor
Tu tremuri pe-o mină de frică
Eu tremur şi vreau să te-omor

Iubeai nebuneşte o fată
Ceva mă rugai să-i compun
Tu mori într-un lagăr nebun
Eu mor pe o sarmă ghimpată

Refren...

Ţin minte plecarea din zori
În urmă lăsasem cătunul
Tu tragi dinspre mare cu tunul
Eu trag nuclear dintre nori...

Acum c-am visat rând pe rând
Destul cu aduceri aminte
Tu eşti o cenuşă fierbinte
Eu sunt o cenuşă zburând...

Refren...

Scrisori către Dumnezeu

Cat de frumoasă e lumea privită prin ochii unui copil... Şi când apare o dilemă, copilul se întoarce către Atoateştiutorul Dumnezeu. Totuşi, sunt unele dileme la care nici Dumnezeu nu cred că are un răspuns cert. Exemplele sunt mai jos, în scrisori autentice ale unor copii nevinovaţi către Marele Creator:

Dragă Dumnezeule! Dacă eşti atent duminică în biserică, îţi arăt pantofii mei cei noi.

Dumnezeu! Vreau să trăiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie.

Poate Cain şi Abel nu s-ar fi omorât, dacă aveau camere separate. La noi, cu frate-meu, funcţionează…

Pun pariu că e foarte greu să iubeşti pe toţi de pe Pământ. Noi suntem doar patru în familie şi nu merge.

La şcoala de duminică ni s-a explicat ce şi câte faci. Cine-ţi face treaba când eşti în concediu?

De ce laşi oamenii să moară şi tot faci alţii în loc? N-ar fi mai simplu să-i laşi în viaţă pe ăştia?

De unde ai aflat că tu eşti Dumnezeu?

Cum se poate că pe vremuri ai făcut atâtea minuni şi acum nu-i nici una? Cum se poate, că în ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi.

Pentru balul mascat vreau să mă îmbrac în drac. Nu-i bai, nu?

Tu chiar aşa ai proiectat girafa, sau din greşeala a ieşit aşa?

Dumnezeule! Că ai făcut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le incurci între ele?

Tu ştii despre lucruri, înainte să fie inventate?

Bunicul a spus că Tu deja erai cand a fost el copil. Cât de vechi eşti?

Îţi mulţumesc pentru frăţior, dar eu m-am rugat pentru un căţel.

Cât timp am fost în vacanţă, tot timpul a plouat şi tăticul a fost tare nervos şi a spus nişte lucruri despre Tine… Dar te rog să nu-i faci rău!

Te rog să-mi trimiţi un ponei. Până acum nu ţi-am cerut nimic. Poţi verifica.

Doamne, Te rog, să mai pui o sărbătoare între Crăciun şi Paşte!

Niciodată n-aş fi crezut că movul se potriveşte cu portocaliul, panâ ce n-am văzut apusul de soare, ce ai facut marţi seară. A fost tare mişto…

E, sfinţiile voastre care ne băgaţi pe gât aberaţiile unor cărţi de poveşti, de v-aş vedea eu într-o discuţie pe domeniul vostru, încercând să combateţi logica acestor micuţi... Probabil ar fi un show demn de BBC!

Atunci când "a fi român" înseamnă să mânjeşti românii cu noroi...

Să ne mai mirăm că străinii ne calcă în picioare, ne distrug Ţara bucată cu bucată, ne înrobesc şi ne impun "mai bine"-le lor, fără a ne întreba cum vedem noi o evoluţie în mai bine a acestei naţii? Păi ce ne mai miră, când semeni ai noştri, cu aceeaşi pretenţie că "sunt români", îşi ...(mă abţin)... în ceea ce noi, o mână de oameni adunaţi în Forumul OCTOGONUL, încercăm să construim? Când un tub digestiv ambulant, cu faţă umană şi pretenţii de luptător anti-manele, abia aşteaptă să moară 10 Oameni care încă mai au idealuri, doar pentru a se lăuda că el e cel care le-a jefuit cadavrele? Demonstraţie mai clară de "spirit românesc imbecilizat" nici că se poate. Vă prezint fără altă introducere, cea mai nouă găselniţă a zbaterii inutile a unora care-şi văd unele interese ameninţate:

http://huliganproduct[****].blogspot.com/

Adresa nu o voi scrie aici complet, din simplul motiv că până şi reclama negativă e tot o formă de reclamă, iar eu n-am de gând să le fac publicitate golanilor ăstora.

Aşadar, să facem o mică analiză a ceea ce s-a întâmplat. Pe data de 13 august 2008, la orele 12:52 PM apare pe pagina sus-menţionată articolul intitulat - aş spune, exagerat de sugestiv - "Destin măreţ", în care apar în ceea ce se vrea a fi un fragment de conversaţie pe messenger, părţi din unul dintre topic-urile de pe Forumul OCTOGONUL, comentate "la 'şto" de doi indivizi cu nume/id-uri "bine ascunse" in spatele unor steluţe... (Îi mulţumesc lui Marius Dacian Dobritoiu, alias "dacpanalacapat" pe Forumul OCTOGONUL, pentru promptitudinea cu care ne-a avertizat de apariţia articolului, la doar 39 de minute de la postarea sa iniţială.) Ei bine, susţin omuleţii aştia, sus şi tare (e drept, nici foarte sus, nici foarte tare), că atacuri psihice prin simpla folosire a unor cuvinte, expresii, semne de punctuaţie şi alte "meşteşuguri" gen text ingroşat, inclinat, colorat, subliniat sau de o anumită mărime, nu sunt posibile. Apoi, băieţucii aştia ne bagă foarte sugestiv într-o enumeraţie, exact între yoghini şi manelişti... Deh, cum poate o chestie minoră ca asta, să fie considerată "lovitură psi"? Citez mai jos din articol:

"z**** g*********: pe toti nebunii ii futem
G*** G****: da
z**** g*********: legionari, nazisti, comunisti, anti-comunisti, yoghini, octogonari, manelisti"

Au reacţionat totuşi ciudat de repede la comentariul pe care l-am oferit, şi pe care îl public mai jos, vizibil (că lor nu le-a plăcut să se vadă pe prima pagină, alături de articol, decât o scurtă perioadă de timp):

"Măi să fie... Şi măcar de aţi preciza VIZIBIL şi URL-ul - sursă al discuţiilor din post-ul ăsta, să poată lumea să citească tot topic-ul de pe Forum... Poate unii s-ar mai deştepta şi n-ar înghiţi chiar toate aceste măreţe aberaţii postate de voi doi aici.
Cutezaţi să ne băgaţi în aceeaşi oală cu yoghinii şi maneliştii? Habar nu aveţi ce principii ne animă, în cazul ăsta. Şi ca să vedeţi că e posibil să ştim şi noi ce e aia "luptă informativă", vă invit să vă continuaţi campania, şi să asistaţi neputincioşi la urmările acţiunii voastre!"

Să zicem că nici asta n-a fost lovitură, şi nici n-a declanşat (nu-i aşa?) vreo reacţie... Şi parcă îi văd contrariaţi: "Păi cum, nene? Noi purtăm discuţii şi tu spui că aplici lovituri psi? Astea-s baliverne!"... Chiar sunt curios cum or să înghită bobiţa ASTA!

Reacţia lor, aşadar? Bineînţeles, un alt "articol", de acelaşi calibru, exagerat de documentat şi de bine realizat, publicat pe data de 14 august 2008, la orele 10:21 AM... De parcă băieţeii ar avea stofă de jurnalişti sau de mari scriitori, cu vreo mie de enciclopedii la activ... Titlul, bineînţeles, plin de imaginaţie - la articol îi zic ei "Cutezati?!"... Ei bine, da, ţâncilor, eu sunt Om Cutezător! Şi, aşa cum voi vă... pe Forumul OCTOGONUL, cutez şi eu să mă... pe blog-ul vostru (doar că într-un stil mai "greu" puţin - sper să vă ducă mintea măcar să vă prindeţi ce vrea articolul ăsta să facă, şi să nu-l consideraţi o altă piesă de literatură scrisă "cu demnitatea lupului ciufulit", că nu e)!

Păi bine, măi omuleţi, şi acum vă întreb: aţi citit măcar o carte de psihologie aplicată, a scriitorului Pavel Coruţ, ca să aveţi habar ce anume comentaţi de fapt? De unde aţi scos-o pe asta cu "secta coruţienilor", când noi milităm împotriva religiilor şi misticismelor? Şi cum puteţi să îndemnaţi pe alţii, cu aroganţa unor puşti teribilişti şi prea bătuţi în cap ca să priceapă ceva, să ignore şi să arunce la "Recycle Bin" informaţii de la un Om care, peste toate câte le-a trăit, a fost timp de 5 ani şeful Direcţiei de Contrainformaţii a Armatei?

Vă urez să vă treziţi la realitate!

Învaţă (din lirica norvegiană)

Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcari ca toate-s numai fum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stancă cum neclintit să şezi,
Învaţă de la Soare cum trebuie s-apui,
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin viaţă de neclintit să treci.

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape să nu dai înapoi,
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nfrunţi furtuna grea,
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi,
Învaţă de la luna să nu te înspăimânţi,
Învaţă de la floare să fii curat ca ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa,
Privşste sus la vulturi când umeri-ţi sunt grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei,
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci.