Dincolo de ploi...

Odyssey - Dincolo de ploi

Pe drumuri ascunse, prin munţi şi prin văi,
Se-ntoarce acasă un călător pribeag…
Şi noaptea atârnă pe umerii săi,
În lume-a plecat pe calul său pag…

Îl poartă-napoi sufletul însetat
Îl arde-n adânc ca un izvor nesecat…

Pe drum s-a oprit la o poartă, să ceară adăpost,
Căci de nopţi întregi rătăceşte fără nici un rost,
Veşmântul i-e rupt şi calul e mort…

Refren
Se grăbeşte s-ajungă dincolo de ploi
Dar până atunci mai înfruntă furtuni şi noroi,
Printre văpăi de fulgere de tunete,
E-un fulger şi el, e-un tunet şi el…

Mai este puţin şi are s-ajungă
Zâmbeşte în gând şi-şi vede de drum
Şi nu are nimeni curajul să-i spună,
Să-i spună că de-acolo să te-ntorci n-ai cum…

Dar el nu are de gând să se-ntoarcă…
Mai face un pas şi iată-l a ajuns la poarta…

Şi strigă vântului să se deschidă,
Şi mantia-i de pe umeri se preschimbă în hlamidă,
Căci el e regele de dincolo de ploi…

Refren
Se grăbeşte s-ajungă dincolo de ploi
Dar până atunci mai înfruntă furtuni şi noroi,
Printre văpăi de fulgere de tunete,
E-un fulger şi el, e-un tunet şi el…