luni, 26 octombrie 2009
Între dictatură şi oligarhie...
Am asistat zilele astea la un război. Unul dur, fără focuri de armă, dar cu sute de victime, purtat pe tăcute, în culise, departe de ochii majorităţii unei comunităţi care asista contrariată şi fără drept de apel la ceea ce percepeau doar public, fără să poată discerne prin hăţişul de decizii luate pe argumente şi idei "din spatele scenei". O confruntare desprinsă parcă de la vârful politicii româneşti. O confruntare a orgoliilor, în care fiecare parte încearcă să îi ofere contra-candidatului lovitura fatală, doborâtoare.
Şi într-un moment de maximă luciditate, cum rar ne este dat să trăim, am realizat că ni s-a dat să alegem, fără a fi cerut vreodată acest lucru, între oligarhie şi dictatură. Şi la nivel macro-social, dar şi în războiul nevăzut, purtat de tabere nevăzute, cu arme nevăzute, un război în care singurul punct vizibil e rezultatul final, concluzia implacabilă a unui destin ce nu mai poate fi alterat, a unui timp care nu mai poate fi dat înapoi pentru a verifica "ce-ar fi fost dacă....".
Alegerea - simplă în esenţă - este între dictatură şi oligarhie (faptic, exact despre asta e vorba). Dincolo de toate acuzele la adresa uneia sau alteia dintre părţi, dincolo de toate lucrurile pe care le aprob sau dezaprob în comportamentul lor, eu aş alege dictatura - printr-o logică oarecum tâmpiţică, dar foarte practică (şi mie îmi plac lucrurile practice): în dictatură ştii exact cine e de vină când ceva nu merge.
Să fim sinceri: voi ce-aţi alege? Şi ce ne facem cu cei care nu au dorit şi nu doresc să aleagă?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
15 comentarii:
Poate sună ciudat,dar, mai devreme sau mai târziu, atât oligarhii cât si dictatorii, se vor omogeniza in masa ”marelui mut”, în rândul celor nu și-au propus si nu vor sa aleagă. Acest lucru va presupune, insă, ca ”marele mut” SĂ-ȘI ASUME ROLUL DE LIDER,să se cunoasca pe sine însuși. Cum putem realiza acest lucru, iată o temă demnă de o dezbatere publică.
Soldățel Ghighishor
"Si eu as alege dictatura" pentru ca asa recomanda si omul pe care-l admir si-i urmez povetele din 90, in ultima carte "Cavalerii nobilei bresle".
Numai ca te-ai pozitionat extrem de eronat pe intrebare , dragul meu prieten ... nu asta-i intrebarea actuala si nu asta e tinta finala.
Asta e doar o "momeala", o falsa directie de dezvoltare a discutiei , a conflictului "dur" de care vb tu - atat in comunitatea amintita cat si in real.
Dar , ca de obicei , suntem prea implicati , prea dedicati , prea apropiati ... pentru a vedea imaginea de ansamblu si capcana spre care ne indreptam "in pas voios de pionier" - fie ca suntem olegarhici sau dictatori.
Dau o bere la terasa din centrul Iasului daca sti sa pui intrebarea care trebuie , pe subiectul care trebuie.
Cu deosebita stima pentru un om care a avut candva curajul sa ma numeasca prieten.
Octav (Octasim)
Si pentru ca am ramas dator cu o explicatie cu privire la "preferinta pt dictatura", o dau acum.
Un psiholog ti-ar spune ca e extrem de usor ca atunci cand ai de-a face cu oameni practici , de actiune, sa-i manipulezi spre actiuni pripite "sa faca ceva , chiar si in forta , chiar si un abuz" numai sa simta ca nu mai lancezesc, ca nu trece timpul pe langa ei fara sa faca nimic !
Numai ca in spatele acestei actiuni directe se afla intotdeauna o actiune subtila spre care "omul de actiune" se lasa manipulat...
Asta e si cheia "dorintei de dictatura" care bantuie acum in inimile multor oameni de valoare ... care candva ne aratau drumul drept, cinstit , creator.
Nu sper sa publici vre-o data aceste mesaje. Astept anul nou ca sa vad daca m-am inselat.
Octav (Octasim)
Ar fi foarte simplu dacă ar trebui să alegem doar aceste două variante, s-ar rezolva totul în 2 timpi şi 3 mişcări, dar asta ar insemna că vedem totul numai în alb şi negru, adică pe regula maniheistă. Cu siguranţă totul a avut mult mai multe nuanţe şi de aici dificultatea de a alege. În fapt(cum spun juriştii) sunt mult mai multe întrebări care se succed în mintea unui om înainte de a lua o decizie: Eu cum aş rezolva? De ce sunt în postura să aleg când eu ştiu exact ce vreau?Care este scopul?Cum am ajuns aici? Dacă hotărârea mea afectează pe cineva? şi multe altele......
Cei care nu au dorit si nu doresc sa aleagă se gândesc la faptul ca a alege înseamnă a intra în jocul celor care actionează după principiul "divide et impera". Orice om are slăbiciuni, fie el dictator sau oligarh. Întrebarea corecta este "Când vom putea sa ne modernizam personalitătile, astfel încât sa nu mai posedam defecte exploatabile, precum orgoliile, si sa intuim la timp pericolul dezbinării?"
Axy, mare dreptate ai. Cine are o personalitate perfecţionată, cu scopuri clare şi obiective bine determinate nu prea mai are de ce să aleagă . Merge pe drumul propriu, fără îndoieli. Şi, cu siguranţă, nu se va trezi într-un mediu dezbinat, pus în situaţia de a alege. Pentru astfel de oameni nu există "dictatură sau oligarhie" nici "dar dacă".
Sunt unul dintre cei care nu au dorit sa aleaga. Si nu pentru a nu "face jocul" unuia sau altuia. Ci pentru ca acolo este o poveste mai veche, din viata REALA, care a rabufnit pe forum. Problema e ca cei implicati refuza sa spuna adevarul. Si atunci, in ce ma bag? Intr-un rahat care nu e al meu?
Din cei doi protagonisti initiali ai disputei, unul a renuntat, dar, era musai ca razboiul sa continue, de dragul razboiului. Pentru a dovedi cine e cel mai tare.
Problema este, ca exista oameni, care simt nevoia sa dovedeasca altora ceva, si acestia sunt cei care au continuat mizeria asta. Si ca un facut, sunt dintr-o singura tabara.
Dar, mai sunt si cei, pentru care parerea acelor "altii" nu conteaza.
Si pana la urma, acestia din urma au dreptate.
Conteaza doar ceea ce faci tu, cu adevarat, nu ceea ce pretind altii depre tine.
Trece aceasta campanie electorala fara sa intelegem nimic din ea, din intentiile reale ale candidatilor si, mai ales, despre motivele reale pentru ar trebui sa-i votam sau sa-i trimitem acasa.
Pe niciun ecran nu am vazut vreo discutie profesionista, aplicata, cu programele candidatilor in fata. Cei care clapane fara incetare, moderatori si invitati, nici nu le-au citit, macar in diagonala si, Doamne!, cate intrebari zac acolo nepuse. Marile intrebari ale acestei campanii raman nepuse...
http://gandeste.org/about
Avem prima situatie: unul spune la nivel declarativ ca exista oligarhie, insa concret doar el - unul singur hotaraste.
A doua situatie: drepturi tehnice are unul singur, insa hotararile in mod practic le iau toti.
Cand este dictatura si cand este oligarhie?
Nu ai asistat, ai luat parte si tu la " razboi" !
Zoro.
Iata ca a venit si vremea validarii in real a unei discutii pe care autorul acestor randuri a avut-o cu autorul blogului cu mai bine de un an si jumatate in urma. Am sperat ca discutia va da roade , ca va fi reluata si amplificata la nivelul cel putin a prietenilor daca nu si a ilustrelor cunostinte ale "pribeagului". Din pacate "pribeagul" a preferat sa faca apologia despotismului luminat si dictaturii, a conducatorului care stie ce face. Iata ca suntem acum, ca societate, intr-unul din episoadele descrise in discutia de atunci, cand am prezentat motivatia si tendintele tensiunilor sociale induse de "despotul luminat", cand se mai putea spera la o solutie viabila si de viitor. Unele lucruri chiar se fac la timpul lor si nu pot fi amanate fara consecinte negative. Tare mi-e teama ca acum e prea tarziu... Vom vedea...
Multpreastimabilule Anonim, observ cu durere reală în micuţul meu suflet de Român, două lucruri "nasoale rău de tot, frate..." şi anume:
1. Nu înţeleg cum pot unii oameni să poarte în suflet resentimente pentru altcineva timp de ani de zile, fără a admite că poartă măcar o parte din vină (nu totală, dar măcar o parte) pentru evenimentele care au dus într-un anumit punct. Eu îmi asum responsabilitatea pentru bucăţica mea de contribuţie la evenimentele care au determinat în fapt postarea asta.
2. Într-adevăr, am făcut apologia dictaturii luminate! Şi bine-ar fi să putem avea parte de ea. Din păcate, România se găseşte acum în situaţia opusă, cea a oligarhiei demonice. De ce? Simplu! Pentru că această criză prin care trece Ţara în momentul de faţă n-a fost produsă de o conducere dictatorială, ci de umbrele lipsite de substanţă publică aflate în spatele scenei politice - acele creiere animalizate şi lipsite de conştiinţă care trag sforile şi ne calcă demnitatea în picioare! Ai impresia că show-ul e condus de un singur om care ia toate deciziile? Câte proiecte legislative pozitive pentru cetăţeni au fost blocate, de câte ori şi-au mărit salariile şi pensiile stimabilii sub-băsescieni - putere şi opoziţie cot la cot şi în cot îi durea pe ei de zbaterea Neamului meu? Ce putere concretă are Preşedintele României, contra unei coaliţii putere-opoziţie din care puţini lipsesc, fiindu-i sunt alături, şi contra unui întreg popor care ştie doar să îl critice în loc să-l sprijine?
Rămân la părerea mea: e nevoie de dictatură - oligarhia şi-a înfipt deja bine colţii în carnea de român şi nu renunţă uşor la halcă, iar democraţia, deşi ideală ca şi concept teoretic, se poate aplica doar într-un stat în care cel puţin cei care deţin funcţii publice, dacă nu toţi cetăţenii, trebuie să fie oameni oneşti şi incoruptibili.
Nu-s de-acord să se taie salariile şi pensiile. Nu sunt însă de-acord nici cu sutele de mii de muribunzi sociali care trăiesc din ajutorul de şomaj pe care îl beau în cârciumă în prima zi, ca după aia alte 29 de zile să nu facă altceva decât să se plângă că n-au bani.
Numai bine!
Salut!eu is caporalu Ghighishohr...ma intrebam cum de mai exista si subordonati...
Ai dreptate ...dar mai trebuiesc incluse 2 conditii pt ca "dictatura" visata de unii sa aiba efectul benefic scontat
1. Sa fim in evul mediu si hotararile dictatorului sa nu fie tulburate de o prea mare increngatura de interese interne si externe, fara sa fie afectate de un prea mare acces al poporului la informatie - reala sau viciata, nu conteaza - astfel ca reactia populara sa fie mult in urma efectelor dictatului.
2. Dictatorul sa fie real si nu doar varful icebergului de interese care ghidoneaza si propulseaza la putere pe oricine in ziua de azi.
Nu pun si a treia conditie ca se subintelege - dictatorul sa fie dictator in interesul nemului romanesc ...ca daca e dictator impotriva romanilor - ca acum cand condamna la moarte batranii - atunci vb degeaba.
Sa-ti dau un exemplu - stoparea imediata a lucrarilor la autostrada Bechtel - care a scos din tara miliarde pe doar 45 de km - si folosirea banilor "la intern" lasa in urma orice economie din reducerea salariilor si pensiilor... Vrei sa mai socotim si cat economisim daca stopam si scurgerea de bani prin "asfaltarea soselelor patriei" ?
Asa ca domnul meu ...lasa-ma cu povestile despre "dictatorii" tai care nu au inca puterea sa se manifeste. Se manifesta plenar si plenipotential ...Pe Cocoshul meu daca nu e asa !
Pct 2. Imi cer scuze pentru ceea ce am gresit. Evident ca am gresit. Dar nu asta a fost intentia. Dar normal era sa radem ca de o gluma intre prieteni si sa ne netezim sincer animozitatile.
Total de-acord. Cel mai bine e sa ne concentram pe propriile metode de a supravietui si de a creste - moral si economic - pentru ca pe baza celor de la putere ramanem mici si nesemnificativi daca nu facem singuri pasi spre "mai bine".
Ce avem noi de facut, in concret, este sa privim departe in viitor, sa ne dam seama unde am vrea sa fim peste 20 - 30 de ani si incepand de la aceste obiective sa ne trasam inapoi pana la momentul prezent, an cu an, luna cu luna, pasii pe care ii avem de facut pentru a ajunge unde ne propunem.
Intr-adevar, animozitatile din trecut nu fac decat sa ne slabeasca puterea de munca si de creatie. Fiecare va decide cand nu-i mai sunt de folos si doreste sa renunte la ele - iar din momentul in care decizia e luata, punerea ei in practica e pasul firesc ce va urma.
Numai bine,
Alexandru
Trimiteți un comentariu