luni, 13 iunie 2011

Unsprezece ani de speranțe și amintiri

Nu știu dacă vei citi vreodată acest mesaj... Dar îți scriu în continuare, retrăind aproape obsesiv câteva clipe peste care nu se va așterne niciodată praful uitării. Astăzi ar fi fost a 11-a noastră aniversare... Dacă lumea ar fi fost ideală, dacă jocul vieții nu ne-ar fi rupt unul de lângă celălalt...

Îți mai păstrez în suflet un altar
Clădit din Speranță și vise
Și merg înainte, pribeag și hoinar,
Prin povestea cu pagini nescrise.

Un Zeu bun, cu inimă de OM,
Ne va da, poate,-o a doua șansă,
Să fim iarăși copii pe-un singur drum,
Pășind domol către castelul de Speranță...

Un comentariu:

Unknown spunea...

Prietene, vorbind de construirea unei personalități de tip alfa te rog să citești aici: http://www.artdevivre.ro/durerea-e-inevitabila-suferinta-e-o-optiune/

Și am îndrăznit asta doar pentru că și eu am avut nevoie de ajutor.