Ninsoarea de adio

Beatrice Cristea - Ninsoarea de adio
O piesă absolut superbă!

Aseara cand ne desparteam, aseara,
Tot mai era un pic de primavara,
Acum arunca ochii pe fereastra,
A viscolit pe despartirea noastra.
Distanta s-a-nmultit cu alb de moarte,
Departe s-a facut, foarte departe,
Si ninge intre noi ninsoare mare,
Ninsoare de sfarsit de calendare...

R: Si ochii nu mai au ce sa mai vada,
Doar urme de jivine prin zapada,
De ocna-i viscolul ce-mi arde rana
Si-ascult de sub zapezi siciliana.

Si a venit ninsoarea alb-albastru
Sa parafeze totul cu dezastru,
Sa iasa lupii, agentii foamei sure,
Din fiecare palcuri de padure,
Sa vina prin orase mari dihanii
Si caii aburind sa traga sanii
Si posta, in aceste vremuri stranii,
Sa-ntarzie cu lunile si anii...

Si vor veni dezastre de tot felul
Precum m-anunta trist violoncelul
Si harpa, si pianul ma omoara
Reverberandu-mi fulgii de afara.
Mai latra undeva de frig un caine
Dar tu ce faci in ziua fara maine,
De fapt de ce te-ntreb, cand eu din mine
Mi-am interzis sa stiu ce-i rau sau bine?

Sa vezi si tu ce strigat tragic este
Sa nu-mi mai dai de tine nici o veste,
Deocamdată ninge praf de raza
Si drumurile noastre se blocheaza.

Si nu mai stiu de-i noapte sau de-i ziua,
E doar ninsoarea noastra de adio...