Amintiri din copilărie

Ieri s-au împlinit 20 de ani de la Revoluţia Română. Dacă aceşti 20 de ani au fost buni sau nu, dacă ceea ce trăim astăzi a meritat evenimentele din acel Decembrie de 1989, trebuie să decidă fiecare dintre noi pentru sine. Totuşi, o mare parte din copilărie mi-am petrecut-o într-o perioadă în care influenţele regimului comunist aveau încă greutate în societatea română, şi nu pot spune că a fost o copilărie care nu a meritat trăită. Din acele - multe - influenţe am păstrat ceea ce mi-a folosit: valorile.

Clipul de mai jos vine în continuarea primului post (oficial) de pe acest jurnal online şi scoate la lumină câteva din aceste valori din care acum multe au rămas doar în cărţile de istorie şi în albume şi amintiri peste care se aşterne încet negura timpului. Avem, ca oameni care ne-am format cu ceea ce a fost bun dintr-o perioadă mai întunecată pentru ţară, obligaţia de a nu da uitării valorile reale ale trecutului!

Pace, cer senin şi suflete asemenea!
Sărbători fericite, România!

Copilăria noastră vs. copilăria lor

Între dictatură şi oligarhie...

Am asistat zilele astea la un război. Unul dur, fără focuri de armă, dar cu sute de victime, purtat pe tăcute, în culise, departe de ochii majorităţii unei comunităţi care asista contrariată şi fără drept de apel la ceea ce percepeau doar public, fără să poată discerne prin hăţişul de decizii luate pe argumente şi idei "din spatele scenei". O confruntare desprinsă parcă de la vârful politicii româneşti. O confruntare a orgoliilor, în care fiecare parte încearcă să îi ofere contra-candidatului lovitura fatală, doborâtoare.

Şi într-un moment de maximă luciditate, cum rar ne este dat să trăim, am realizat că ni s-a dat să alegem, fără a fi cerut vreodată acest lucru, între oligarhie şi dictatură. Şi la nivel macro-social, dar şi în războiul nevăzut, purtat de tabere nevăzute, cu arme nevăzute, un război în care singurul punct vizibil e rezultatul final, concluzia implacabilă a unui destin ce nu mai poate fi alterat, a unui timp care nu mai poate fi dat înapoi pentru a verifica "ce-ar fi fost dacă....".

Alegerea - simplă în esenţă - este între dictatură şi oligarhie (faptic, exact despre asta e vorba). Dincolo de toate acuzele la adresa uneia sau alteia dintre părţi, dincolo de toate lucrurile pe care le aprob sau dezaprob în comportamentul lor, eu aş alege dictatura - printr-o logică oarecum tâmpiţică, dar foarte practică (şi mie îmi plac lucrurile practice): în dictatură ştii exact cine e de vină când ceva nu merge.

Să fim sinceri: voi ce-aţi alege? Şi ce ne facem cu cei care nu au dorit şi nu doresc să aleagă?

Anti-contra...

Astăzi, 16 octombrie 2009, cu ocazia Zilei Internaţionale a Hranei, a avut loc la Iasi o mare actiune ţintită împotriva lanţului de restaurante de tip fast-food, McDonald's. Numeroşii participanţi au manifestat pentru o hrană mai sănătoasă. Ce am văzut trecând astăzi pe acolo? 5 studenţei zgribuliţi, dar cu zâmbetul pe buze, împărţeau voioşi fluturaşi celor care treceau prin zona McDonald's. Unul dintre ei agita voios o bucaţică de carton pe care era scris cu un marker "16 octombrie - Ziua Mondială anti-McDonald's".

Sincere felicitări celor care au fost acolo - pe principiul "putini, da' buni, frate!"... Important e că au reuşit, aşa puţini câţi au fost, să nu lase semnificaţia acestei zile să treacă neobservată. :-D

Sunt masterand!

Mai este o săptămână şi încep şi eu Master-ul, la Facultatea de Informatică din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. Mi s-a părut o idee bună sa menţionez aici ceea ce voi studia în următorii doi ani - o extindere binevenită a cunoştinţelor (deloc puţine) căpătate în cei 4 ani de Facultate şi aproape tot atâţia de lucru în dezvoltarea de software. Specializarea pe care o voi urma se numeşte "Securitatea Informaţiei". O adevărată aventură pentru cei pasionaţi de asta, aşa cum se poate vedea din lista de mai jos. ;-)

Anul I, semestrul 1

• Tehnici avansate de ingineria programării
• Cercetări operaţionale
• Tehnologii Java
• Practică de cercetare: criptografie aplicată

Anul I, semestrul 2

• Securitatea reţelelor de calculatoare
• Specificarea şi verificarea sistemelor
• Protocoale de securitate: modelare şi verificare
• Modele de securitate

Anul II, semestrul 1

• Dezvoltarea aplicaţiilor Web
• Securitatea sistemelor software
• Securitatea reţelelor wireless şi a dispozitivelor mobile
• Practică de cercetare: securitatea sistemelor de operare şi sisteme maliţioase

Anul II, semestrul 2

• Logici de încredere în securitatea informaţiei
• Securitatea comerţului electronic
• Pachet opţional 1
  1. O1: Managementul proiectelor
  2. O2: Capitole speciale de inteligenţă artificială

YEEEEEEYYYY for meeee!!!

Just for fun...

În virtutea zicalei:
      "- I know Kung Fu!
       - Kung who?"
am să vă spun un alt proverb chinezo-româno-african valabil în toată lumea (îl şi traduc, pentru non-români :-D):
     Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-I planurile tale de viitor... (If you want to make God laugh tell Him what you are planning for the future...)

Adrian Paunescu - Telefon peste moarte

Walter Ghicolescu - Telefon Peste Moarte

În lumea numelor străine,
Mă simt, şi eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
Şi n-am ce număr să formez.

Trăiesc, fără speranţă, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.

De convorbiri cu ei sunt gata
Şi în necunoscut mă zbat,
Îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.

Au numere secrete parcă
Şi aparatul n-are ton,
Deodată aflu şi tresar că
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Şi uit că aţi plecat departe
Şi n-aveţi roaming, sub pământ.

Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar ştiu că mort e cel ce moare
Şi nu mai vine înapoi.

Şi, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem şi-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desfiinţat demult.

Şi, dacă o să ţinem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior.

Adrian Păunescu - Din nou dacii liberi

Noi n-am avut nevoie
Să luam adeverinţe
Că vieţuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost şi vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.

La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Şi stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Şi-am râs de toţi barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.

Această dăm de ştire,
De sub pământul nostru,
Urmaşilor în care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-şi
Să nască dacii liberi
Spre răzbunarea noastră
Pe cel din urmă drum.

Numiţi şi ţara noastră
Cu numele ei dacic
Iubiţi pe nou veniţii
După atâţia ani,
Dar veşnic ţineţi minte
Că peste dacii liberi
Au tot călcat invazii
Şi altfel de romani.

Noi am rămas în glie
Şi devenim pădure,
Şi devenim recolte,
Să vă hrănim pe voi,
Şi temelia ţării
S-o întărim cu oase
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.

Cu tot ce năzăreşte
Din firea noastră veche,
Dăm Romelor de ştire,
Prin ierburi murmurind,
Că numai oboseală
Ne-a aşezat sub scoarţă,
Dar dacă e nevoie
Ne vom scula orïcând.

Crâmpeie de gânduri

Câteva versuri scrise în nişte nopţi nedormite, când gândul îmi era plecat pe meleagurile bătrânei Anglii... Prietenii ştiu de ce! ;-) Sunt doar crâmpeie de gânduri captive în cuvinte şi rime ce nu poartă încă titluri...

Bătrâni stingheri, pecetluind ce-a fost sortit,
Ne-om regăsi în ziua cea din urmă,
Vom rătăci departe-n infinit
Şi om păşi pe-a Omenirii urmă.

Departe, visul nostru de demult,
Din vremurile când am fost mai tineri,
Ne va aduce-aminte filmul mut
Al unei după-amiezi târzii de vineri.

O lacrimă străină se ascunde
În pleoapele-mi visând ce s-a sfârşit,
Mi-e dor de tine şi de lumea noastră
Şi de un suflet ce-a uitat când a iubit...

---

Şi-a deschis cartea fără de timp
Cititorul destinelor noastre,
Mi-a vorbit de iubirea ce-ţi port,
Şi de serile calde, albastre...

---

Sunt înger şi demon, şi vis de lumină
Navigând pe un fulger de-argint,
Am viaţa mea-n mâini şi destinu-mi pe umeri
Urc mereu, neînvins, spre zenit!

Îţi scriu jurământul cu lumina polară
Şi astrele martori ne-or fi,
Vom dansa enigmatici pe o muzică-astrală,
Noi, doi tineri şi veseli copii...

Îmi arăţi că nu-i fum, nici durere,
Nici moarte, nici ură, nici chin,
Mireasă a vieţii, te urmez cu plăcere!
Dezleagă-mi viitorul divin!

Adrian Păunescu - Fosta iubire

Cenaclul Flacăra - Fosta iubire...

Nici amintirea nu te mai păstrează
De-aş vrea să-ţi cânt m-aş poticni afon
Ai fost o nebunie şi o rază
Rămâi un numar vechi de telefon.

Aş vrea să te mai văd, dar nu se poate
Am auzit că te-am văzut cândva
Dar ca prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta dragă fiinţa ta.

Mai vine cineva şi mai îmi spune
Câte ceva de bine sau de rău,
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luând tot ce era al tău.

Cândva te presimţeam pe-o fâlfâire
Ştiam apropierea să ţi-o gust.
Acum chiar să mă tai tot nu am ştire
Că-mi e aproape pasul tău îngust.

A fost iubire? Sau minciună lungă?
Te rog dă voie gândului curat
Din depărtarea mea să te ajungă
La orice nume azi te-ai fi mutat.

Un telefon uitat şi o adresă...
Aud că suferi şi trăieşti urât
Şi-ţi cureţi zilnic cuvenita lesă
Şi tu, cu mâna ta, ţi-o pui la gât.

E greu să-ţi spun, dar viaţa împreună
Oricât de scurtă, m-a trimis să-ţi spun
Un adevăr mai grav ca o minciună,
Mai trist, mai inflamabil, mai nebun.

Nu mai exişti, eşti trăsnetul de vară
Ce mi-a lăsat în creier cer topit
Dar când te-am aruncat pe uşă-afară.
Eu cel mai mult atuncea te-am iubit.

Să-ţi spun să te întorci? Astepţi zadarnic,
Rămâi şi-mbracă-ţi viaţa în vopsea,
Mărită-te mai bine c-un paharnic,
Să aibă dromaderii ce să bea.


Acordutile piesei pe chitară:
     Am Dm Am Em7 Am
     Fm C G Am G Am Em7 Am

Octavian Bud - Niciodată...

Octavian Bud - Niciodată...

Un cântec nu-i nimic în lumea asta,
Mai bine să-l zdrobeşti şi-apoi să-l taci,
Când el cu o iluzie nu umple
Ghiozdanele copiilor săraci...

Destul cu-atâtea găşti aristocrate
Ce caută şi-n cântece câştig,
Un cântec nu-i nimic dacă nu face
Mai cald în casele în care-i frig...

     Niciodată, niciodată
     Să nu uităm de cei mai trişti ca noi...

Dezmoşteniţii-şi caută o cale,
Nenorociţii trec cu paşii grei...
Nu ne putem închide-n cabinete,
Făcând uşor abstracţie de ei.

Mizeria există până-n oase,
Popoare mor şi indivizi decad,
Nu-i cântec pe pământ să nu miroase
A foc, a năduşeală şi a iad.

     Niciodată, niciodată
     Să nu uităm de cei mai trişti ca noi...

Şi dacă toate cântecele noastre
Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot,
Noi pentru cei săraci şi fără şanse
Suntem mereu datori să facem tot.

Măcar atât din toate să rămână
Din tot ce-am pătimit la focul mic,
Un vers, o spovedanie, un cântec
De partea celor care n-au nimic...

Just for fun: Bebe la botez!

Ora 14:00. Multă lume în casă. Mama s-a coafat, tata are un soi de şervet verde legat de gât, cam ca babeţica mea, dar mai îngust. Arată caraghios, am râs de el. Bietul tata, crede că râd de fapt cu el. Oricum, suspect de multă agitaţie. Presimt că e în legătură cu mine. Ia să stau treaz. Nu, mamă, nu vreau să dorm şi nici să mănânc. Voi îmi pregătiţi ceva.

Ora 15:00. Au mai venit şi alţii. Vorbesc tare, râd. Din când în când se apleacă şi mă gâdilă. Ăsta-i un obicei tâmpit – ce, ne cunoaştem? Pe voi vă gâdilă necunoscuţii în dormitor? Ia să plâng niţel, poate mă ia mama-n braţe şi scap. Deci trag aer în piept, deschid gura şi…

Ora 15:45. Presupun c-am adormit. Adică trebuie să fi dormit, nu? că acuma m-au trezit. Ce mitocani… Bă, dormeam, da? Ce mă trambalaţi atâta? Na, că acum a apucat-o pe mama cheful să mă schimbe. Femeie, tu pe ce lume eşti? Lasă-mă-n pace să dorm! Ia să tragem aer în piept…

Ora 16:15. Credeţi că am chef de plimbare? Adică, zău, vă imaginaţi că asta vrea omu’ sâmbătă după-amiază pe la patru, să se dea cu maşina? Şi acum ne şi întoarcem, că cică au uitat un certificat de naştere. Asta mi se pare o prostie – ce, aveţi nevoie de dovezi că m-am născut? nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeţi? Vreau aaa-caaa-săăăă, la mine-n paaaat!

Ora 16:30. Oooo, ce de luminiţe-n camera asta! Şi ce tavan înalt! Miroase cam naşpa, n-ar strica o curăţenie generală, dar dacă n-au ferestre, nici n-ai ce să speri… Uite-i şi pe tipii ăştia, umblă-n rochii aurii cu mâneci negre, doi bărboşi… na că unul a pus mâna pe mine – ia gheara, bă naşpetule, ce-i cu manierele astea?

Ora 16:40. Cântă – sau aşa cred ei. Mama e Carmina Burana pe lângă ăştia. Aloouu, mă blues brothers, mai încet că nu mă mai aud gândind! Mă ţine-n braţe o tanti, habar n-am cine e, ăia rag de mama focului, e cam multă lume în spate, e şi oală mare în stânga, o masă… Cred că ăştia vor să mă mănânce. Băi, trebuie să scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cât mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!

Ora 16:50. Urlu în continuare. Pân-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar, în loc să mă scape din beleaua asta îngrozitoare (în care tot ea m-a băgat, dacă e să mă gândesc), a vent să-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mamă, că am nevoie acum? Ia-mă de-aici, nu-i vezi p-ăştia ce-mi pregătesc? Ce trădătoare… Nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva tocmai din partea ei.

Ora 17:00. Tanti m-a pasat la nenea, dar tot în spatele bărboşilor stau. Ăia fac vrăjitorii peste cartea de bucate, lumea îi aprobă cu gesturi stranii. În oala aia e apă, m-am prins. Nu văd de-aici dacă e vreun morcov şi niscaiva păstârnac înăuntru, dar n-am nici o-ndoială. Cred că mă fac ciorbă. Am încurcat-o rău de tot. Cred c-am şi răguşit, dar nu mă las – cineva trebuie să mă salveze şi pe mine. Cineva, oricine, ajutor!

Ora 17:05. Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, suckere, nu mă păcăleşti.

Ora 17:10. Nenea face avioane cu mitraliere şi cu bombe. Am tăcut, fazanul crede că datorită lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar îmi conserv puterile magice. Când or vrea să m-arunce-n oală, o să-mi iau zborul şi-o să le dau cu tifla din turlă. Roadeţi-vă unghiile, na, canibalilor.

Ora 17:15. Gata, pân-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masă, m-au dezbrăcat. Pentru o clipă am ajuns pe burtă, dar puterile magice n-au acţionat, n-am putut s-o şterg, deşi am încercat. Acum m-a luat bărbosul nr. 1 şi mă duce spre oală. Acum, ajutor acum! Bă, nu mă băga-năuntru, bă, stai aşa…

Ora 17:15. WHOA! S-a răzgândit, uite-l că mă scoate. Stai să ţip.

Ora 17:15. Nu, iar mă bagă-n oală. Mă, nebunule, termină!

Ora 17:15. Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu ştiu dacă vrea să mă înece pe bune, că mă ţine de nas şi gură. Poate vrea să mă sufoce? Mă deşteptule, tu respiri cumva pe alte găuri?

Ora 17:15. Dacă mai face asta încă o dată, pe bune dacă nu fac şi eu ceva pe el. Măcar atât. Ia, că mă ţine deasupra oalei, să mă scurg. Ce înapoiaţi… de prosoape n-aţi auzit?

Ora 17:20. Credeam c-am scăpat, că s-au îndurat. M-au luat de la oloi, m-au îmbrăcat la loc, dar m-au dat şi cu ulei şi tot lui nenea ăla m-au livrat şi ăla merge cu bărboşii într-o cameră secretă. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor ciorbă. Unde duceţi voi copiii mici, mă nenorociţilor? Ia să urlu un pic, poate atrag atenţia cuiva, deşi ăştia-s clar vorbiţi între ei.. Las’că scap eu şi vă dau pe mâna Poliţiei!

Ora 17:25. Nu trebuia să urlu. Mi-au băgat pe gât droguri cu linguriţa. Se-nvârte tot, mă ţin de bărbie să-nghit. Am reuşit să scuip un pic, dar bărbosul s-a ferit, e clar că are experienţă, pezevenghiul. În schimb, fraierul care mă ţine strâns în braţe e începător. Acum are o amintire de la mine pe rever.

Ora 17:30. Dhhroglgul ăla îşşşi mmfaşeee emfectul… mmmmhhhmmm… mi-e somn. Tu, trecătorule, dacă citeşti asta, să ştii că m-am luptat ca un bărbat şi-am fost învins mişeleşte. Adio şi să vă stau în gât.

Ora 18:00. M-am trezit din nou. Sunt viu, întreg.. Nu ştiu cum am scăpat, dar încă un botez nu mai suport. Băi, deştepţilor, sper că nu vă mai vine vreo idee săptămâna viitoare. Femeie, ia scoate sutienul şi fă-te-ncoa. N-am uitat că m-ai trădat acolo, dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame.

Just for fun: Religii

Question: What is christianity?
Answer: It is the belief that a two-thousand-year-old jewish zombie can make you live forever if you symbolically eat his flesh and telepathically tell him that you accept him as your master, so he can remove an evil force from your soul that is present in humanity because a rib-woman was convinced by a talking snake to eat an apple off a magical tree in a wonderland.

Întrebare: Ce e creştinismul?
Răspuns: Este convingerea că un zombie evreu de 2000 de ani te poate face să trăieşti veşnic dacă îi consumi simbolic carnea şi îi comunici telepatic faptul că îl accepţi ca stăpân, astfel încât să poată îndepărta din sufletul tău forţele Răului prezente în oameni din cauză că o femeie fabricată dintr-o coastă a fost convinsă de un şarpe vorbitor să mănânce un măr dintr-un pom magic aflat în Ţara Minunilor.

Dar, pentru cei cărora le plac încă basmele... Nu vă faceţi probleme, fiecare religie are povistioarele ei comice!

Live long, and prosper!

Just for fun: calitatea codului

O ipoteză interesantă:
     The only valid measurement of code quality: WTFs/minute!
Sau, pe româneşte
     Singura unitate de măsură universal valabilă pentru calitatea codului unei aplicaţii: 'Ce draq... / minut'!

Dincolo de ploi...

Odyssey - Dincolo de ploi

Pe drumuri ascunse, prin munţi şi prin văi,
Se-ntoarce acasă un călător pribeag…
Şi noaptea atârnă pe umerii săi,
În lume-a plecat pe calul său pag…

Îl poartă-napoi sufletul însetat
Îl arde-n adânc ca un izvor nesecat…

Pe drum s-a oprit la o poartă, să ceară adăpost,
Căci de nopţi întregi rătăceşte fără nici un rost,
Veşmântul i-e rupt şi calul e mort…

Refren
Se grăbeşte s-ajungă dincolo de ploi
Dar până atunci mai înfruntă furtuni şi noroi,
Printre văpăi de fulgere de tunete,
E-un fulger şi el, e-un tunet şi el…

Mai este puţin şi are s-ajungă
Zâmbeşte în gând şi-şi vede de drum
Şi nu are nimeni curajul să-i spună,
Să-i spună că de-acolo să te-ntorci n-ai cum…

Dar el nu are de gând să se-ntoarcă…
Mai face un pas şi iată-l a ajuns la poarta…

Şi strigă vântului să se deschidă,
Şi mantia-i de pe umeri se preschimbă în hlamidă,
Căci el e regele de dincolo de ploi…

Refren
Se grăbeşte s-ajungă dincolo de ploi
Dar până atunci mai înfruntă furtuni şi noroi,
Printre văpăi de fulgere de tunete,
E-un fulger şi el, e-un tunet şi el…

Conversie numar la litere

Am cautat pe Internet zilele astea, din necesitate mai mult decat din curiozitate, o metoda PHP care sa imi "traduca" un numar la formatul sau in litere (pentru completarea automata a unor documente). Din pacate, singura implementare de genul asta pe care am gasit-o functioneaza aproape oribil... Asa ca am scris eu una, pe care o postez aici, cu toate explicatiile necesare. Sper sa fie de folos cuiva (daca este, lasati si voi un comentariu cu opinia asupra codului).

<?php

/**
* Clasa face transpunerea numerelor in cuvinte
* E dezvoltata doar pentru limba ROMANA
**/
class NConv {

/**
* Methoda de separare a grupurilor de 3 cifre, si conversie (functie de nivel)
* Va returna [NaN] daca parametrul de intrare $num nu e numeric
* Va returna [huge] daca numarul este mai mare decat 999.999.999.999
* Parametrul $sep e utilizat pentru a specifica separatorul cuvintelor
* Rezultatul metodei este numarul in cuvinte (daca $sep nu e specificat, va fi un singur cuvant)
**/
function sirDeLitere($num, $sep = '') {
$num = strval($num);
if ($num == "0") return "zero";
for ($i = 0; $i < strlen($num); ++$i) if (!is_numeric($num[$i])) return "[NaN]";
if (strlen($num) > strlen("999999999999")) return "[huge]";
$conv = ""; $level = 0; $current = "";
while (strlen($num) > 0) {
if (strlen($num) > 3) {
$current = substr($num, (strlen($num) - 3));
$num = substr($num, 0, strlen($num) - 3);
} else {
$current = $num;
$num = "";
}
$crt = ($current != "000") ? $this->convGroup($current,$level, $sep) : '';
$conv = $crt.$conv;
++$level;
}
return $conv;
}

/**
* Methoda de conversie a grupurilor de 3 cifre
**/
function convGroup($nr, $level, $sep = '') {
$val = intval($nr);
if ($val == 0) return "";
$decun = $val % 100;
$hndr = floor($val / 100);
$levels = array(
'single' => array('', 'mie', 'milion', 'miliard'),
'many' => array('', 'mii', 'milioane', 'miliarde')
);
// Sufixul grupului
$sfx = $levels[($val == 1) ? 'single' : 'many'][$level];
// Diverse forme pe care numerele le pot lua, utilizate mai jos in functie de caz
$digits = array(
array("", "unu", "doi", "trei", "patru", "cinci", "sase", "sapte", "opt", "noua"),
array("", "un", "doua", "trei", "patru", "cinci", "sase", "sapte", "opt", "noua"),
array("", "o", "doua", "trei", "patru", "cinci", "sase", "sapte", "opt", "noua"),
array("", "un", "doi", "trei", "patru", "cinci", "sai", "sapte", "opt", "noua"),
array("", "un", "doua", "trei", "patru", "cinci", "sai", "sapte", "opt", "noua"),);
// Mai jos e algoritmul de conversie asa cum l-am gandit eu (admit ca nu e perfect, dar isi face treaba)
$text = $digits[2][$hndr].$sep.(($hndr == 1) ? 'suta' : (($hndr > 1) ? 'sute' : '')).$sep;
if ($decun == 0)  return $text.$sep.$sfx.$sep;
if ($decun < 10)  return $text.$digits[(($level == 0) ? 0 : (($level == 1) ? ($hndr > 0 ? 0 : 2) : 3))][$decun].$sep.$sfx.$sep;
if ($decun == 10) return $text.'zece'.$sep.$sfx.$sep;
if ($decun < 20)  return $text.$digits[3][$decun%10].'sprezece'.$sep.$sfx.$sep;
return $text.$digits[4][$decun/10].'zeci'.$sep.(($decun % 10) == '0' ? '' : ('si'.$sep.$digits[0][$decun % 10].$sep)).(($level > 0) ? ('de'.$sep) : '').$sfx.$sep;
}
}

// Run a test...
$ncv = new NConv();
echo $ncv->sirDeLitere(123456,' ');

?>

Decebal către popor - George Coşbuc

Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul ca ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orşicind,
E plânset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pamânt,
Căci ei au cerul lor!

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vânzator vândut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!

Dragoste în fân

Dragoste în fân
O melodie care îmi aminteşte de zile calde şi clipe magice dintr-un vis de copil... Versurile aparţin unuia dintre marii poeţi români contemporani, Adrian Păunescu.

Să mergem amândoi la strâns de fân
Şi soarele să ne lucească-n coasă,
Din când în când în urmă să-ţi rămân
Ca să te văd aprinsă şi frumoasă.

Pe fondul verde să te decupezi
În felul nimfei cu picioare brune
Şi-n patima magneticei amiezi
Eu să îmbrăţişez ce nu pot spune.

Acolo unde nu mai e cuvânt
Şi sângele începe brusc să fiarbă
Să cad asupra ta ca trunchiul frânt
Şi-n dragoste să ne-mbrăcăm în iarbă.

Şi să miroşi a sare şi-a trifoi
Şi să te-ntorc în paza umbrei mele
Şi să simţim tot cerul peste noi
Şi gărgăriţe clinchetind pe piele.

Şi leneşi scuturându-ne de fân
Să trăncănim un soi de amănunte
Din cele ce pe buze mai rămân
Când se arată ploaia dinspre munte.

Şi să uitam de noi într-adevăr
De forma noastră peste clăi rămasă
Şi tu să-ţi aranjezi zburlitul păr
Privindu-te în luciul blând de coasă.