Se afișează postările cu eticheta personal. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta personal. Afișați toate postările

vineri, 31 iulie 2009

Crâmpeie de gânduri

Câteva versuri scrise în nişte nopţi nedormite, când gândul îmi era plecat pe meleagurile bătrânei Anglii... Prietenii ştiu de ce! ;-) Sunt doar crâmpeie de gânduri captive în cuvinte şi rime ce nu poartă încă titluri...

Bătrâni stingheri, pecetluind ce-a fost sortit,
Ne-om regăsi în ziua cea din urmă,
Vom rătăci departe-n infinit
Şi om păşi pe-a Omenirii urmă.

Departe, visul nostru de demult,
Din vremurile când am fost mai tineri,
Ne va aduce-aminte filmul mut
Al unei după-amiezi târzii de vineri.

O lacrimă străină se ascunde
În pleoapele-mi visând ce s-a sfârşit,
Mi-e dor de tine şi de lumea noastră
Şi de un suflet ce-a uitat când a iubit...


---

Şi-a deschis cartea fără de timp
Cititorul destinelor noastre,
Mi-a vorbit de iubirea ce-ţi port,
Şi de serile calde, albastre...


---

Sunt înger şi demon, şi vis de lumină
Navigând pe un fulger de-argint,
Am viaţa mea-n mâini şi destinu-mi pe umeri
Urc mereu, neînvins, spre zenit!

Îţi scriu jurământul cu lumina polară
Şi astrele martori ne-or fi,
Vom dansa enigmatici pe o muzică-astrală,
Noi, doi tineri şi veseli copii...

Îmi arăţi că nu-i fum, nici durere,
Nici moarte, nici ură, nici chin,
Mireasă a vieţii, te urmez cu plăcere!
Dezleagă-mi viitorul divin!

joi, 14 august 2008

Atunci când "a fi român" înseamnă să mânjeşti românii cu noroi...

Să ne mai mirăm că străinii ne calcă în picioare, ne distrug Ţara bucată cu bucată, ne înrobesc şi ne impun "mai bine"-le lor, fără a ne întreba cum vedem noi o evoluţie în mai bine a acestei naţii? Păi ce ne mai miră, când semeni ai noştri, cu aceeaşi pretenţie că "sunt români", îşi ...(mă abţin)... în ceea ce noi, o mână de oameni adunaţi în Forumul OCTOGONUL, încercăm să construim? Când un tub digestiv ambulant, cu faţă umană şi pretenţii de luptător anti-manele, abia aşteaptă să moară 10 Oameni care încă mai au idealuri, doar pentru a se lăuda că el e cel care le-a jefuit cadavrele? Demonstraţie mai clară de "spirit românesc imbecilizat" nici că se poate. Vă prezint fără altă introducere, cea mai nouă găselniţă a zbaterii inutile a unora care-şi văd unele interese ameninţate:

http://huliganproduct[****].blogspot.com/

Adresa nu o voi scrie aici complet, din simplul motiv că până şi reclama negativă e tot o formă de reclamă, iar eu n-am de gând să le fac publicitate golanilor ăstora.

Aşadar, să facem o mică analiză a ceea ce s-a întâmplat. Pe data de 13 august 2008, la orele 12:52 PM apare pe pagina sus-menţionată articolul intitulat - aş spune, exagerat de sugestiv - "Destin măreţ", în care apar în ceea ce se vrea a fi un fragment de conversaţie pe messenger, părţi din unul dintre topic-urile de pe Forumul OCTOGONUL, comentate "la 'şto" de doi indivizi cu nume/id-uri "bine ascunse" in spatele unor steluţe... (Îi mulţumesc lui Marius Dacian Dobritoiu, alias "dacpanalacapat" pe Forumul OCTOGONUL, pentru promptitudinea cu care ne-a avertizat de apariţia articolului, la doar 39 de minute de la postarea sa iniţială.) Ei bine, susţin omuleţii aştia, sus şi tare (e drept, nici foarte sus, nici foarte tare), că atacuri psihice prin simpla folosire a unor cuvinte, expresii, semne de punctuaţie şi alte "meşteşuguri" gen text ingroşat, inclinat, colorat, subliniat sau de o anumită mărime, nu sunt posibile. Apoi, băieţucii aştia ne bagă foarte sugestiv într-o enumeraţie, exact între yoghini şi manelişti... Deh, cum poate o chestie minoră ca asta, să fie considerată "lovitură psi"? Citez mai jos din articol:

"z**** g*********: pe toti nebunii ii futem
G*** G****: da
z**** g*********: legionari, nazisti, comunisti, anti-comunisti, yoghini, octogonari, manelisti"


Au reacţionat totuşi ciudat de repede la comentariul pe care l-am oferit, şi pe care îl public mai jos, vizibil (că lor nu le-a plăcut să se vadă pe prima pagină, alături de articol, decât o scurtă perioadă de timp):

"Măi să fie... Şi măcar de aţi preciza VIZIBIL şi URL-ul - sursă al discuţiilor din post-ul ăsta, să poată lumea să citească tot topic-ul de pe Forum... Poate unii s-ar mai deştepta şi n-ar înghiţi chiar toate aceste măreţe aberaţii postate de voi doi aici.
Cutezaţi să ne băgaţi în aceeaşi oală cu yoghinii şi maneliştii? Habar nu aveţi ce principii ne animă, în cazul ăsta. Şi ca să vedeţi că e posibil să ştim şi noi ce e aia "luptă informativă", vă invit să vă continuaţi campania, şi să asistaţi neputincioşi la urmările acţiunii voastre!"


Să zicem că nici asta n-a fost lovitură, şi nici n-a declanşat (nu-i aşa?) vreo reacţie... Şi parcă îi văd contrariaţi: "Păi cum, nene? Noi purtăm discuţii şi tu spui că aplici lovituri psi? Astea-s baliverne!"... Chiar sunt curios cum or să înghită bobiţa ASTA!

Reacţia lor, aşadar? Bineînţeles, un alt "articol", de acelaşi calibru, exagerat de documentat şi de bine realizat, publicat pe data de 14 august 2008, la orele 10:21 AM... De parcă băieţeii ar avea stofă de jurnalişti sau de mari scriitori, cu vreo mie de enciclopedii la activ... Titlul, bineînţeles, plin de imaginaţie - la articol îi zic ei "Cutezati?!"... Ei bine, da, ţâncilor, eu sunt Om Cutezător! Şi, aşa cum voi vă... pe Forumul OCTOGONUL, cutez şi eu să mă... pe blog-ul vostru (doar că într-un stil mai "greu" puţin - sper să vă ducă mintea măcar să vă prindeţi ce vrea articolul ăsta să facă, şi să nu-l consideraţi o altă piesă de literatură scrisă "cu demnitatea lupului ciufulit", că nu e)!

Păi bine, măi omuleţi, şi acum vă întreb: aţi citit măcar o carte de psihologie aplicată, a scriitorului Pavel Coruţ, ca să aveţi habar ce anume comentaţi de fapt? De unde aţi scos-o pe asta cu "secta coruţienilor", când noi milităm împotriva religiilor şi misticismelor? Şi cum puteţi să îndemnaţi pe alţii, cu aroganţa unor puşti teribilişti şi prea bătuţi în cap ca să priceapă ceva, să ignore şi să arunce la "Recycle Bin" informaţii de la un Om care, peste toate câte le-a trăit, a fost timp de 5 ani şeful Direcţiei de Contrainformaţii a Armatei?

Vă urez să vă treziţi la realitate!

vineri, 20 iunie 2008

Profituri bat pe la ferestre... (?!)


Am renuntat să mai strig "Cât mă doare!",
Când VOI! aţi ucis o speranţă,
Cand călcaţi, prin cuvinte,-n picioare
O muncă, o lume, o viaţă...

Poate ştiţi voi, cât poate răni
Un cuvânt aruncat in neştire,
Un vers transformat în sicriu,
Pentru voi, pentru noi, pentru mine?

Prea târzii sunt scuzele mele,
Şi-ale voastre, tot prea târzii,
Nu mai curge pic de viaţă prin ele...
Nu-mi plec capul! Învăţaţi a gândi!

joi, 15 mai 2008

marți, 13 mai 2008

In memoriam...

În clipa
Când ultima fărâmă de muritor apune în mine,
Uriaşul cu inimă de Om îmi suspină dorul de voi...
Din foşnetul frunzelor aud poveştile părinţilor,
În clipocitul Izvorului Fermecat îmi oglindesc
Fericirea clipelor petrecute alături de prieteni,
În nemărginirea Cerului înstelat
Privesc cu uimire Marea Taină...

Şi ştiu că astăzi voi deveni şi eu
Suflet nemuritor,
Călător pe drum de aştri
Către netrăitele Lumi
Pe care
În trupul meu de carne şi sânge
Le pot atinge doar în vis...

Vă las cu bine,
Oameni,
Şi vă aştept
La începuturile Nemărginirii...


In memoriam Ana C.


miercuri, 16 aprilie 2008

Baladă doinită din loc în loc, de amorul artei


Aceasta e balada în 7 acte a unui premierică Tăricică, în fruntea unui guvernuţ simpluţ şi confuzuţ, şi pupător îndisitor al între-celor două camere împreunate ale parladementului unui stat de tranziţie (de la economie comunistă, la economia inexistentă).

== I ==

A fost odată ca-n poveşti,
A fost cu-a ei moşie,
O ţară cum nu mai gaseşti,
O mândră Ro...'rice ţară având ca vecini Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Ucraina, Republica Moldova şi Marea Neagră (nu dăm numele pe post, că facem reclamă şi ne amendează CNA-ul...)

== II ==

Pe dealul din parcare stătea un papagal,
Călare pe un Harley la care-i zice cal,
Şi îl durea genunchiul, şi se ruga la Sfântul
Să nu mai ia în viaţă contacte cu pământul...

La masa cea rotundă dintr-un mareţ palat,
Cu nume de izbandă, dar oameni de...mocraţi
Vitejii el şi-adună, ei vin cu-a' lor căruţe,
Cu aere de Maybach, Merţane şi Skoduţe...

== III ==

O, tu, viteaz T'riceanu,
Cum ne-ai chemat tu azi,
Să facem, auzi: treabă!
Şi încă pentru alţi'?

Nu ne-ai lasat la mândre,
Nu ne-ai lasat în vile,
Să mai dormim oleacă,
Să mai visăm mândrie

De ţară descălţată,
De ţară dezbrăcată,
De ţară fermecată,
La noi, retrocedată...

Dar T'ricică se scula...
(A se citi "se ridica")
Pe-ai lui fraţi îi saluta
Şi aşa el le grăia:

== IV ==

O, voi, viteji ca mine, cu spada ridicată,
Pe care la popor o dam mereu, pe toată,
Avem în stocul nostru cateva mii de beţe,
De alea cu memorii, şi nu le vor clienţii...

- Cam câte mii?, rosteşte din ochelari de soare,
Privirea unui m'nistru mân(c)at de-o întrebare...
- Vreo 4 mii de mii... cam 4 milioane,
Răspunde promt 'riceanu cu ochii în dosare...

== V ==

Şi au stat şi s-au sfădit,
Pân' ideea le-a venit
Să dea cele stick-uri, frate,
La... elevii de la sate...

Că le-au dat calculatoare
(Pe hartii aşa stă scris!
Că, de fapt, cu ochii-n Soare
Au ramas cei cu-acest vis...).

== VI ==

Şi aşa se-adună
În ziua cea buna
Trei sute de miei
Cu 2 ciobănei,

În două turmiţe
Fară Mioriţe,
Să voteze lege,
Mintea să le lege

La elevi
Cu coroniţe
De stick-uri
Cu luminiţe...

== VII ==

Azi aflai din ziar această poveste,
Şi v-o spun şi vouă: alta nu mai este
Ţară ca a noastra,
Mandră şi frumoasă,
Cu copii înfometaţi,
Cu memory-stick dotaţi...

vineri, 21 martie 2008

Ecou de plumb


Bacovia-mi zâmbeşte din sicrie
De plumb, din care-a picurat un vers,
Şi iar pornesc, pribeag nebun, a scrie
Rime tăcute, fără de-'nţeles...

Picături de amintiri


Te priveam visând, cum stai întinsă
Pe patul gol, zâmbind către un gând,
Şi rătăceai prin vise, murmurând
O fericire 'naltă şi aprinsă...

miercuri, 12 martie 2008

De veghe


In lume mea de vise ma retrag,
Uitat si surd, nemuritor si drag,
Luceafar pentru chipul tau frumos,
Rebel pagan, privind la tine-n jos...

luni, 10 martie 2008

Întors din pribegie...


Pe când Cerul şi Pământul erau una,
Pe când Soarele se-mbrăţişa cu Luna,
Aveam şi noi o mândră Ţară-albastră,
Aveam şi munţi, şi mări, şi Limba noastră...

Dar aţi venit voi, neamuri pribegite,
Voi, ce nu ştiţi de zile însorite,
Şi ne-aţi ucis tot ce aveam mai sfânt,
Mai scump, mai luminos pe-acest Pământ.

Ne-aţi învăţat cu biciul ce-i sclavia,
Ne-aţi făcut robi la noi în România
Şi ne-aţi furat Străbunii din mormânturi,
Să nu mai auzim de-a lor vechi cânturi.

Dar azi se-ntoarce-acas' al nostru Zeu
Zamolxe, şi ne-aduce deceneu
Ca să ne-nveţe iar ce-i Sfânta Lege
Şi-ale robiei lanţuri să dezlege.

În Munte, Lupul Alb îşi strigă cântul,
Ne cheamă să ne luăm 'napoi Pământul
Şi libertatea, limba şi Străbunii,
ŞI NEÎNFRÂNŢI SĂ STĂM ÎN CRUCEA LUMII!

vineri, 21 decembrie 2007

Povestea Lupului Alb

Într-o haită de lupi suri, s-a născut un lup alb.  Era puternic şi cutezător, aducând cea mai puternică pradă pentru haita sa. Şi totuşi, nu era iubit, pentru că era…diferit. Într-o noapte, când lupul alb dormea ostenit, întreaga haită a sărit să-l sfâşie. Muşcau cu furie dementă să distrugă acest unicat al naturii. Căzut în genunchi, lupul alb nu întelegea: propria-i haită? De ce? Viaţa se scurgea din el, toată… Înca o clipă şi ar fi păşit marele prag catre moarte. Propria-i haită?... De ce?... De ce?!

O reacţie a subconştientului, ca un fulger stelar: ideea extremei originalităţi! Pătruns de o forţă supranaturală, lupul alb s-a ridicat! A sfâşiat! A distrus! A învins! De atunci, lupul alb nu mai trăieşte în haită, şi nu doarme niciodată. De atunci, Lupul Alb cu ochi luminoşi străjueşte din stema spiritului nostru la respectarea Legii Străbunilor.

De veţi găsi vreodată oameni morţi în somn, cu privirea aţintită către înalturi şi figura crispată de groază, să ştiţi că au fost sfâşiaţi de Lupul Alb…


O poveste ascunsă în suflet, pe un altar de vise... Şi porunca străbună: "Cine nu respectă Legea, va muri răpus de Fiară!". Cu sufletul, îl văd mereu lângă mine: un Lup Alb cu ochii blânzi. O Fiară cu suflet de Om. În fiecare noapte, cand dorm, îmi apare în vis. Mereu singur, niciodată în haită. Mă priveşte cu ochii săi pătrunzători. Îmi spune că drumul e lung şi trebuie să-l parcurg singur. Neînfrânţii sunt mereu singuri...

vineri, 14 decembrie 2007

A fost odata ca-n poveşti...

Am vrut ca primul post pe blog să fie unul special. Vi-l dedic vouă, Neînfrânţilor! Celor care încă ne apăraţi trecutul, prezentul şi - de ce nu? - viitorul nostru şi al celor ce ne vor urma. Mesajul de mai jos l-am primit şi eu pe mail, ca atâţia alţii. Îl postez aici, mărturie că noi şi generaţia din care facem parte nu suntem o generaţie de învinşi de soartă! Suntem liberi, inteligenţi, cutezători! Suntem, asemenea străbunilor, Oameni cu puterea de a ne crea singuri Destinul. Oameni păşind demni pe Calea Omului, după vechea Lege: înainte, mereu înainte...

Aceasta este o scrisoare nostalgică, adresată celor care fac parte din generaţia NOASTRĂ, GENERAŢIA X.

Născuţi la începutul anilor '80, vedem acum, în anul 2007, cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o ei, şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar ne pricepem la istorie şi la politică mai mult decât cred bătrânii, care bombăne în spatele nostru că “noi nu ştim nimic”.

Suntem ultima generaţie care a jucat "Ascunsea", "Castel", "Raţele şi Vânătorii", "Ţară ţară vrem ostaşi", "Prinsea", "Sticluţa cu otravă", "Pac Pac", "Hoţii şi vardiştii", ultimii are au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) şi primii care am văzut desene animate color.

Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gaşcă.

Băieţii şi-au scris numărul fotbalistului preferat cu pastă de dinţi pe tricouri, iar fetele şi-au cusut pe blugi steluţe şi inimioare.

Noi am fost ultimii Şoimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am învăţat poezii în româneşte la grădiniţă, nu în engleză, şi am cântat "MULTI ANI TRAIASCĂ", nu "HAPPY BIRTHDAY" la aniversări.

Spuneam "mişto" şi "fain" în loc de "cool".

Am sorbit din ochi "Beverly Hills", "Melrose Place", "Twin Peaks", "Dallas"... şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.

Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciudă că nu avem şi noi subtitrare să înţelegem de ce naiba s-a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum, sau puştile alea absolut superbe de apă.

Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală...

Noi am ascultat şi "Metallica", şi "Ace of Base", şi "DJ Bobo", şi "Michael Jackson", şi "Backstreet Boys", şi "Take That", şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de "Abba", şi de "Queen", cât şi de noile nume gen "50 Cent" şi "Britney Spears". Pe ei, dacă îi întrebi, "muzica a început cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!".

Am citit "Licurici", "Pif şi Hercule" (care aveau cadou nişte jucării bestiale) şi am băut "Cico" şi sucuri de la tec fără să ne fie teamă că au prea multe "e"-uri, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruşi.

Noi am înjurat arbitrul care ne-a furat la meciul cu Danemarca, şi poate că tot noi i-am trimis 10000 de mailuri de "dulce".

Noi nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam "Dolby Surround", tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam "Nintendo" sau "Playstation", ci jocuri "Tetris" şi jocuri de televizor de care ne plictiseam la o lună după ce le cumpăram şi le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia aşteptam la chefuri să jucam "Fântâniţa", sau "Flori, fete sau băieţi", sau "Sticla", sau "Adevăr sau Provocare", sau orice ne dădea un pretext să pupăm "pe gură" pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care încă au mai "cerut (sau li s-a cerut) prietenia", care încă roşeam la cuvântul “SEX”, care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperând că iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" că ne place de el/ea.

Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfăcut de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am băut doar apă îmbuteliată, ne-am tăvălit şi bălăcit prin toate bălţile, şi nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam.

Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea "Feriţi-vă de magaruş".

Suntem o generaţie de învingători, de visători, de first-timers…

Daca eşti de-al nostru… Felicitari!